Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru hareciluit

HARECILUÍ, hareciluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A adjudeca. – Din hareci.
HARECILUÍ vb. v. adjudeca, licita.
hareciluì v. a adjudeca (și fig.): posturile se hareciluesc în piață..., cine dă mai mult? AL. [Ung. HARÁCSOLNI: termen juridic ieșit din uz].
harecĭluĭésc v. tr. (d. harecĭ și ung. harácsolni, a adjudica). Vechĭ. Vînd la mezat. V. refl. Averea s’a harecĭluit. – Și (h)arecĭuĭesc. Și harasladisésc, ca subst. harasládizmă (forme grecizate) f., pl. e. Terminu mezatuluĭ.
harecilui vb. v. ADJUDECA. LICITA.

hareciluit definitie

hareciluit dex

Intrare: hareciluit
hareciluire infinitiv lung
hareciluit participiu
Intrare: harecilui
harecilui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a