haraiman definitie

7 definiții pentru haraiman

HARAIMÁN s. n. (Reg.) Gălăgie, tărăboi, zarvă. – Et. nec.
HARAIMÁN s. n. (Reg.) Gălăgie, tărăboi, zarvă. – Et. nec.
haraimán (reg.) (-rai-) s. n.
haraimán s. n. (sil. -rai-)
HARAIMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
haraĭmán n., pl. e (imit. ca și harhat, hîrîĭ, huruĭ și -man ca în chiloman). Munt. vest. Chiloman, țipete, chiote (de durere, de bucurie): țipete și haraĭman mare (ChN. I, 98).
haraiman s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

haraiman dex

Intrare: haraiman
haraiman substantiv neutru
  • silabisire: -rai-