Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru haractir

caract├ęr sn [At: ╚śINCAI, HR. 24/11 / V: (├«nv) ~tir, ~ antel, ha~, haractir(u) / A: (├«nv) ~rac~ / Pl: ~e, (├«nv) ~ uri / E: fr caract├Ęre, lat character] 1 Semn s─âpat (├«n piatr─â, ├«n metal) sau scris. 2 (Tip) Mic─â prism─â de metal (aliaj de plumb, cositor ╚Öi antimoniu) av├ónd la unul dintre capete, ├«n relief, figura unei litere, a unei cifre sau a unui semn de punctua╚Ťie, servind pentru tipar. 3 (Tip) Caracteristic─â a unui ansamblu de litere, cifre, accente ╚Öi semne de tipar din aceea╚Öi familie ╚Öi din acela╚Öi corp. 4-6 Titlu (├«ns─ârcinare, misiune) care d─â demnitate sau calitate de... 7 Ansamblul ├«nsu╚Öirilor fundamentale psiho-morale ale unei persoane, care se manifest─â ├«n modul de comportare, ├«n ideile ╚Öi ├«n ac╚Ťiunile sale. 8 Personalitate moral─â ferm─â. 9 ├Änsu╚Öire moral─â care se manifest─â prin perseveren╚Ť─â, voin╚Ť─â ferm─â ╚Öi corectitudine. 10 Individualitate care prezint─â tr─âs─âturi psihice complexe, zugr─âvit─â ├«ntr-o oper─â literar─â. 11 (├Äs) Comedie de ~ Comedie ├«n care intriga ia na╚Ötere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. 12 (├Äs) Dans de ~ Form─â prelucrat─â pentru scen─â a dansurilor populare. 13 Tr─âs─âtur─â distinctiv─â care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 14 (Blg) Particularitate a unui organism.
haract├şr (-ruri), s. n. ÔÇô Caracter. Ngr. ¤ç╬▒¤ü╬▒¤░¤ä╬«¤ü (G├íldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caract├Ęre. Sec. XVIII, ├«nv.
*caract├ęr n., pl. e (fr. caract├Ęre, it. car├íttere, lat. char├ícter, -├ęris, d. vgr. haract├ęr, -├ęros, semn s─âpat, marc─â, tipar, d. har├ísso, gravez. V. harag, h─âr─âxesc). Semn de care te serve╚Öt─ş la scris, liter─â. Fig. Fel de suflet: caracter bl├«nd. T─ârie, curaj: a ar─âta c─â a─ş caracter. Noble╚Ť─â, bun─âtate: om de caracter. Semn distinctiv: caracterele glorii─ş, ra╚Ťiunea e caracteru omulu─ş. Expresiune, fizionomie: dans de caracter. Titlu, demnitate, misiune: un trimes cu caracter de ambasador. ÔÇô ╚śi car├ícter (dup─â it.) ╚Öi (vech─ş) haractir (dup─â ngr.).
haract├şr, V. caracter.

Haractir dex online | sinonim

Haractir definitie