HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Mai ales în Mold.) Căruțaș care duce, cu plată, mărfuri sau (mai ales) persoane cu căruța sau cu harabaua. Deși... harabaua era una din cele mari, a rămas vorba ca harabagiul să meargă pe jos. SLAVICI, N. I 329. Moș Nichifor era harabagiu. Căruța lui, deși era ferecată cu teie, cu curmeie, însă era o căruță bună. CREANGĂ, P. 106. Hai să lăsăm harabagiul și să ne suim într-o sanie de birjă. ALECSANDRI, T. I 116.