happening definitie

7 definiții pentru happening

HAPPENING, happeninguri, s. n. (Englezism) Spectacol spontan, improvizat. [Pr.: hépăning] – Cuv. engl.
HAPPENING s. n. Spectacol spontan, improvizat. [Pr.: hép(ă)ning] – Cuv. engl.
*happening (angl.) [pron. hépăning] s. n., pl. happeninguri
HAPPENING [HÉPNING] s. n. 1. spectacol improvizat care presupune o participare activă a publicului, urmărindu-se o creație artistică spontană. 2. mișcare artistică bazată pe interferența între mai multe forme de artă (teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), urmărind anularea distanței dintre realitate și artă. (< amer. happening)
happening s. n. (spect.; americanism) Spectacol spontan, improvizat ◊ „Unii îmi povestesc ce i-a impresionat îndeosebi. Îi impresionează mai ales ceea ce se numește «happening»-urile, manifestările-spectacol, care, de fapt, nici nu țin de artă.” Sc. 21 X 69 p. 4. ◊ „În istoria teatrului, de la începuturi, au existat nenumărate spectacole lipsite de un text inițial și bazate în foarte mare măsură pe improvizație, după cum cunoaștem și în zilele noastre forme ale teatrului – happening-ul, de pildă – în care spontaneitatea joacă rolul hotărâtor.” Cont. 22 III 74 p. 4. ◊ „Formă de manifestare artistică, de comunicare interumană sau de comportament socio-cultural, happeningul a devenit un mod de viață, înglobând spectacolul străzii, spectacolele de sală sau pur și simplu în aer liber, în stațiile de tramvaie, în parcuri, absolut pretutindeni unde ajung oamenii.” Contr. 27 IX 91 p. 10; v. și Cont. 1 XI 74 p. 4, R.lit. 17/93 p. 16 [pron. hépening] (din engl. americ. happening; cf. fr. happening; PR, DMC 1964, BD 1966; D. Am.)
happening (cuv. engl.) v. sincretism; compoziție (1).
happening, happeninguri s. n. (pub.) spectacol improvizat

happening dex

Intrare: happening
happening