HÁPCĂ s. f. 1. (În expr.) (A lua) cu hapca = (a lua) cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, hoțește. Se răpede și-i ia apa și smicelele cu hapca. CREANGĂ, P. 274. Ai avea poftă să le rășluiești o parte de pămînt... cu hapca. ALECSANDRI, T. 1357. 2. Undiță cu sfoară groasă.