Dicționare ale limbii române

2 intrări

3 definiții pentru hantare

hantá vb., ind. prez. 1 sg. hantéz, 3 sg. și pl. hanteáză
HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter)
hantá vb. I (franțuzism; livr.) A chinui, a obseda ◊ „Mă întreb doar care sunt numele, încă nedivulgate de teleaști, aflate pe etichetele așezate sub capetele de cerbi ce «hantează» somnul lui Belphegor.” Săpt. 5 IV 74 p. 7 (din fr. hanter)

hantare definitie

hantare dex

Intrare: hanta
hanta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: hantare
hantare infinitiv lung
hantat participiu