HANÁT, hanaturi, s. n. Stat, teritoriu condus de un han¹. – Han¹ + suf. -at.

HANÁT, hanaturi, s. n. Stat, teritoriu condus de un han¹. – Han¹ + suf. -at.

hanát s. n., pl. hanáturi

hanát s. n., pl. hanáturi/hanáte

HANÁT ~uri n. ist. Stat condus de un han. /han + suf. ~at

HANATUL CRIMEII, stat feudal tătar. Constituit în c. 1430, în urma descompunerii Hoardei de Aur, pe terit. care cuprindea pen. Crimeea, Kubanul, reg. M. Azov și țărmul de N al Mării Negre. Capitala la Bahcisarai. Sub dinastia Ghirailor, tătarii de aici au făcut dese incursiuni de pradă în Rusia, Ucraina, Polonia și Țările Române. Vasal Imp. Otoman (1475-1775), iar din 1783 alipit Rusiei.