HALUCINOGÉN, -Ă, halucinogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă halucinații. – Din fr. hallucinogène.

HALUCINOGÉN, -Ă, halucinogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă halucinații. – Din fr. hallucinogène.

halucinogén adj. m., pl. halucinogéni; f. halucinogénă, pl. halucinogéne

halucinogén adj. m., pl. halucinogéni; f. sg. halucinogénă, pl. halucinogéne

HALUCINOGÉN s. v. stupefiant.

HALUCINOGÉN, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce halucinații. [< fr. hallucinogene].

HALUCINOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce halucinații; psihedelic (II). (< fr. hallucinogène)

halucinogén s. m. (chim.) Substanță care produce halucinații ◊ „Ambiția beatnicilor de a surprinde sub imperiul halucinogenilor: mescaline, peyotl, marijuana etc. «mesajul automat».” Cont. 6 I 67 p. 2; v. și Alm. Sc. 1967 p. 364, Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și LSD, psihotrop (din fr. hallucinogène; PR 1955; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DEX, DN3)