habotnic definitie

11 definiții pentru habotnic

HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.
HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.
HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -e, adj. Care păzește cu scrupulozitate prescripțiile religiei. V. bigot.
habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; adj. f., s. f. habótnică, pl. habótnice
habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice
HABÓTNIC adj., s. v. bigot.
habótnic (habótnică), adj. – Bigot. Rus. chabatnik „membru al unei secte pietiste de evrei ruși” (Șeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s. f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei.
HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik
habotnic a. și m. fam. 1. epitet aplicat Evreilor bigoți; 2. fanatic, ortodox. [Rus. HABATNIKŬ, membru al sectei pietiste Habad a Evreilor din Rusia].
habótnic, -ă adj. (probabil d. rus. *hobótnik, pron. ha-, d. hóbot, trompă, pin aluz. la șalu și la cornu pe care și-l pun Jidaniĭ cînd se închină. (V. hobot). După alțiĭ, d. rus. habadnik, membru al secteĭ pietiste habad, numită așa după cele treĭ litere ale devizeĭ: hohma, bina, daath, înțelepcĭune, sagacitate, știință). Bigot, fanatic: Jidan habotnic. V. sectar.
HABOTNIC adj., s. (BIS.) bigot, fanatic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

habotnic dex

Intrare: habotnic (adj.)
habotnic 1 adj. adjectiv
Intrare: habotnic (s.m.)
habotnic 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul