Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru habitudine

HABIT├ÜDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obi╚Önuin╚Ť─â, deprindere, obicei. ÔÇô Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.
HABIT├ÜDINE, habitudini, s. f. (Livr.) Obi╚Önuin╚Ť─â, deprindere, obicei. ÔÇô Din lat. habitudo, -inis, fr. habitude.
abit├║dine s.f. v. habitudine.
habit├║dine (livr.) s. f., g.-d. art. habit├║dinii; pl. habit├║dini
habit├║dine s. f., g.-d. art. habit├║dinii; pl. habit├║dini
HABIT├ÜDINE s. v. deprindere, obicei, obi╚Önuin╚Ť─â.
HABIT├ÜDINE s.f. Obicei, obi╚Önuin╚Ť─â, deprindere. [Cf. lat. habitudo, fr. habitude].
HABIT├ÜDINE s. f. obi╚Önuin╚Ť─â; deprindere, obicei. ÔŚŐ mod de comportament, istorice╚Öte constituit, al indivizilor apar╚Ťin├ónd aceluia╚Öi grup. (< fr. habitude, lat. habitudo)
HABIT├ÜDINE ~i f. livr. ├Änsu╚Öire dob├óndit─â cu timpul prin practic─â ╚Öi devenit─â tr─âs─âtur─â caracteristic─â; obicei; obi╚Önuin╚Ť─â; deprindere. /<lat. habitudo, ~inis, fr. habitude
*abit├║dine f. (lat. habit├║do, -├║dinis. V. abitual). Obice─ş, obi╚Önuin╚Ť─â, deprindere.
*habit├║dine, V. abitudine.
HABIT├ÜDINE (< fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apar╚Ťin aceluia╚Öi grup, format ├«n procesul de socializare, reprezent├ónd un act standardizat ╚Öi reprodus ca atare timp ├«ndelungat, nu prin constr├óngere, ci ├«n virtutea normelor morale acceptate; obicei, obi╚Önuin╚Ť─â. ÔŚŐ H. mental─â = ac╚Ťiune sau grup de ac╚Ťiuni ori opera╚Ťii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaz─â realizarea unor performan╚Ťe intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general ╚Öi permanent, stare a unei existen╚Ťe considerat─â ├«n ansamblul ei; p. restr. stare rezultat─â ├«n urma unei schimb─âri, ca efect al adapt─ârii.

Habitudine dex online | sinonim

Habitudine definitie

Intrare: habitudine
abitudine substantiv feminin
habitudine substantiv feminin