GĂURÍT², -Ă, găuriți, -te, adj. Care are o gaură (sau mai multe); în care s-a făcut o gaură, care e plin de găuri. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. – Pronunțat: gă-u-.