gugulea definitie

2 intrări

9 definiții pentru gugulea

GUGULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.
gugúlea s.m. (reg.) copil alintat.
gugulí, gugulésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a răsfăța, a râzgâi. 2. (refl.) a se așeza pe vine ghemotoc; a se ciuci.
gugulea m. Mold. drăguț: gugulea moșului! AL. [Tras din gugulì].
gugulì v. Mold. V. cocolì.
cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.
gugúlea (ea dift.) m., gen. al luĭ (d. gugulesc). Mold. Iron. Copil alintat.
gugulésc, V. cocolesc.
guguli vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

gugulea dex

Intrare: gugulea
gugulea
Intrare: guguli
guguli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a