GRĂMĂJÚIE, grămăjui, s. f. Grămăjoară. Culegea cîrpe, tablă, fier vechi. Făcea din ele o grămăjuie, și pe urmă vindea grămăjuia. PAS, Z. I 197. O grămăjuie de tăciuni, care fumegau pe sfîrșite. SADOVEANU, O. V 227.