grumb adj. m., pl. grumbi; f. sg. grumbă, pl. grumbe

grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

grumb, -ă, grumbi, -e, adj. (înv.) grosolan, necioplit, ordinar.

grobián, -ă saŭ -că s. și adj., pl. ĭenĭ, ĭence (rus. grubiĭánŭ, -nka, pol. grubian și grobian, sîrb. grubiĭán, d. germ. grobian, om mojic, necĭoplit, rudă cu vsl. grombŭ, rom. grumb, necĭoplit). Trans. Mold. Mojican, necĭoplit, fără maniere. – Și grubian. V. grosolan.

grumb, -ă adj. (vsl. grombŭ. V. grobian). Vechĭ. Necĭoplit, grosolan, ordinar. Azĭ Trans. Pîne grumbă, pîne neagră, pîne proastă (care, de alt-fel, e maĭ gustoasă).

grumbí, grumbesc, (grumbdi), vb. intranz. – A supăra, a necăji (pe cineva); a greși (față de cineva): „De te-a grumbdi câteodată, / Strânge-o-n brață și o iartă” (Memoria, 2001: 110). – Cf. grumb „grosolan, vulgar” (< sl. grabǔ, cf. bg., srb. grub, DA, DER).

grumbí, grumbesc, (grumbdi), vb. intranz. – A supăra, a necăji (pe cineva); a greși (față de cineva): „De te-a grumbdi câteodată, / Strânge-o-n brață și o iartă” (Memoria 2001: 110). – Cf. grumb „grosolan, vulgar” (< sl. grabu, srb. grub).