grozamă definitie

15 definiții pentru grozamă

GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.
GROZÁMĂ s. f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase; din ramurile lui se fac mături, iar florile lui galbene sînt întrebuințate ca materie colorantă în industria țărănească (Genista sagittalis).
grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme
grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme
GROZÁMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.
GROZÁMĂ s. v. drob, drobiță, salcâm galben.
GROZÁMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].
GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)
grozámă (grozáme), s. f.1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.
GROZÁMĂ ~e f. Arbust din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în racem, din care se confecționează mături. /<germ. Grausen
grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].
grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).
GROZA s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.
groza s. v. DROB. DROBIȚĂ. SALCÎM-GALBEN.

grozamă dex

Intrare: grozamă
grozamă substantiv feminin