GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.

GROZÁMĂ s. f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase; din ramurile lui se fac mături, iar florile lui galbene sînt întrebuințate ca materie colorantă în industria țărănească (Genista sagittalis).

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

GROZÁMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.

GROZÁMĂ s. v. drob, drobiță, salcâm galben.

GROZÁMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].

GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)

grozámă (grozáme), s. f. – 1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.

GROZÁMĂ ~e f. Arbust din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în racem, din care se confecționează mături. /<germ. Grausen

grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].

grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).

GROZAMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.

grozamă s. v. DROB. DROBIȚĂ. SALCÎM-GALBEN.