Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru groz─âvie

GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groaz─â. ÔÖŽ Fapt─â, situa╚Ťie, ├«nt├ómplare ├«ngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â ├«nfrico╚Ö─âtoare. 3. Faptul de a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â prin calit─â╚Ťile sale; ├«nsu╚Öirea deosebit─â a unui lucru; groz─âvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â care ├«ntrune╚Öte calit─â╚Ťi speciale, neobi╚Önuite; groz─âvenie. ÔÇô Grozav + suf. -ie.
GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groaz─â; fapt─â, situa╚Ťie, ├«nt├ómplare ├«ngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â ├«ngrozitoare. 3. Faptul de a ie╚Öi cu totul din comun prin calit─â╚Ťile sale; ├«nsu╚Öirea unui lucru cu deosebite calit─â╚Ťi; groz─âvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiin╚Ť─â care ├«ntrune╚Öte calit─â╚Ťi deosebite, ie╚Öite din comun; groz─âvenie. ÔÇô Grozav + suf. -ie.
GROZ─éV├ŹE, groz─âvii, s. f. 1. Fapt─â, situa╚Ťie sau ├«nt├«mplare ├«ngrozitoare, ├«nfrico╚Ö─âtoare; oroare, urgie. G├«ndurile fugeau cu ani ├«n urm─â, la groz─âviile r─âzboiului. CAMILAR, TEM. 58. Atunci, groz─âvie mare!... cum─âtrul lup se ╚Öi ar─ât─â in prag! CREANG─é, P. 27. ÔÖŽ Fiin╚Ť─â, ar─âtare groaznic─â; monstru. ├Än arcane de p─âdure groz─âvie ce sp─âim├«nt─â, Aurora-nt├«rziat─â nu s-arat─â sub frunzi╚Ö, ├Äntunerecul ├«n cale i s-a pus ├«n curmezi╚Ö. MACEDONSKI, O I 115. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Aceasta nu ╚Ťi-a mai ajuta acuma nimic─â, tu, groz─âvie de femeie! SBIERA, P. 114. 2. (Familiar) Lucru mare, grozav, extraordinar. P─âl─âria mea era o groz─âvie: la betelia care o ├«nf─â╚Öura era cusut ├«n dreapta un pistol albastru, de tinichea. STANCU, D. 242. ╚śi doar nu era cine ╚Ötie ce groz─âvie la trup, era un om mijlociu, ciol─ânos, smolit la fa╚Ť─â, un om ca mul╚Ťi al╚Ťii. SADOVEANU, P. 246. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Pajura neagr─â au zburat cu d├«nsul ╚Öi cu acea groz─âvie, de greutate pe spatele sale spre lumea alb─â. SBIERA, P. 87. 3. (├Änvechit) Cruzime. C├«nd de ( = ╚Öi) c├«nd, br─âzduind cerul, fulgerul sc├«nteietor Preste undele muginde le-ar─âta cu groz─âvie Cum plutea... le╚Öile fra╚Ťilor lor. NEGRUZZI, S. II 7.
groz─âv├şe s. f., art. groz─âv├şa, g.-d. art. groz─âv├şei; pl. groz─âv├şi, art. groz─âv├şile
groz─âv├şe s. f., art. groz─âv├şa, g.-d. art. groz─âv├şei; pl. groz─âv├şi, art. groz─âv├şile
GROZ─éV├ŹE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) groz─âvenie, (├«nv. ╚Öi reg.) str─â╚Önicie, (├«nv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.
GROZ─éV├ŹE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, gr─âmad─â, h├ódo╚Öenie, mul╚Ťime, ne├«ndurare, neomenie, poceal─â, potop, puhoi, puzderie, r─âutate, s─âlb─âticie, slu╚Ťenie, sumedenie, ur├óciune, ur├ó╚Ťenie, violen╚Ť─â, vitregie.
GROZ─éV├ŹE ~i f. 1) Fapt─â, ├«nt├ómplare sau vorb─â ├«ngrozitoare. 2) Fiin╚Ť─â sau lucru (real ori ├«nchipuit) care provoac─â groaz─â. O ~ de ploaie. 3) Fiin╚Ť─â sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie
groz─âvie f. 1. fapt─â grozav─â; 2. pl. fam. palavre.
groz─âv├ęnie ╚Öi groz─âv├şe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Fapt─â grozav─â, care inspir─â oroare: groz─âvia unu─ş r─âzbo─ş, unu─ş incendi┼ş.
groz─âvie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. DIFORMITATE. DUIUM. FEROCITATE. GR─éMAD─é. H├ÄDO╚śENIE. MUL╚ÜIME. NE├ÄNDURARE. NEOMENIE. POCEAL─é. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. R─éUTATE. S─éLB─éTICIE. SLU╚ÜENIE. SUMEDENIE. UR├ÄCIUNE. UR├Ä╚ÜENIE. VIOLEN╚Ü─é. VITREGIE.
GROZĂVIE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. și reg.) strășnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)

Groz─âvie dex online | sinonim

Groz─âvie definitie

Intrare: groz─âvie
groz─âvie substantiv feminin