ground definitie

4 definiții pentru ground

GROUND s.n. (Sport; rar) Teren de joc. [Pron. graund. / < engl. ground].
GROUND /gráund/ s. n. 1. Teren de sport, gazonat. 2. (muz.) Basso ostinato. -Din engl. Ground
GROUND GRÁUND/ s. n. 1. teren de sport, gazonat. 2. (muz.) basso ostinato. (< engl. ground)
ground (cuv. engl. [graund] „teren, fundament”). 1. Echivalentul englez al basului ostinat, de unde și numele de g. bass (v. ostinato). 2. Gen (I, 2) variațional (1) cultivat în Anglia începând din Renaștere* și folosind procedeul basului ostinat. Este echivalentul passacagliei*. În cazul execuției în grup, vocile (2) superioare se improvizau adesea de către interpreți. Termenul de g. pare a fi fost introdus de William Byrd. Purcell și John Bull tratează genul cu un deosebit rafinament. V. background.

ground dex

Intrare: ground
ground