Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru gromovnic

GROM├ôVNIC, gromovnice, s. n. Carte popular─â cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului ╚Öi starea vremii pe baza interpret─ârii tunetelor ╚Öi fulgerelor ├«n raport cu zodia ├«n care ele se produc. ÔÇô Din sl. gromov─şn┼ş.
GROM├ôVNIC, gromovnice, s. n. Carte popular─â cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sor╚Ťii omului ╚Öi asupra st─ârii timpului pe baza interpret─ârii tunetelor ╚Öi fulgerelor ├«n raport cu zodia ├«n care ele se produc. ÔÇô Din sl. gromov─şn┼ş.
GROM├ôVNIC, gromovnice, s. n. Carte care cuprinde pretinse preziceri pe baza interpret─ârii tunetelor ╚Öi a fulgerelor, r├«nduite dup─â zodiile fiec─ârei luni. Deschid gromovnicul la fila patruzeci, la semnul leului ╚Öi m─â uit; ce-am v─âzut... mi s-a zb├«rlit p─ârul pe mine! CAMILAR, TEM. 194. Se arat─â ├«n gromovnic zodia lui Ionu╚Ť, dasc─âle Pamfil? ├«ntreab─â dumneaei cu pu╚Ťin─â ├«ndoial─â. SADOVEANU, F. J. 500.
gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice
grom├│vnic s. n., pl. grom├│vnice
grom├│vnic (grom├│vnice), s. n. ÔÇô Carte de astrologie, ├«n care se prevedea viitorul pe baza cercet─ârii tunetelor. ÔÇô Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromov─şnik┼ş, de la grom┼ş ÔÇ×tunetÔÇŁ (DAR; Scriban). Ultima var. indic─â o ├«ncruci╚Öare cu ornic.
GROM├ôVNIC ~ce n. Carte popular─â con╚Ťin├ónd preziceri f─âcute pe baza interpret─ârii tunetelor ╚Öi fulgerelor, ├«n func╚Ťie de zodia ├«n care se produc. /<sb. gromovinu
gromovnic n. 1. prevestiri dup─â tunete ╚Öi fulgere; 2. carte astrologic─â de asemenea prognostice r├ónduite dup─â zodiile fiec─ârii luni. [Slav. GROMOV─ČN┼Č, de tunet (din GROM┼Č, tunet)].
grom├│lnic ╚Öi -├│vnic n., pl. e (vsl. gromov─şnik┼ş, d. grom┼ş, tunet, rus. grom. V. pogrom. Cp. cu ceasornic). Vech─ş. Carte care prezicea viitoru dup─â tunete ╚Öi fulgere. V. trepetnic.
grom├│vnic, gromovnice, s.n. ÔÇô Carte popular─â de prevestire a viitorului, cu caracter astrologic, pe baza interpret─ârii tunetelor, ├«n raport cu zodia ├«n care se produc. Cititorul din Gromovnic, personaj mascat care ├«nso╚Ťea alaiul ÔÇ×dracilorÔÇŁ, ce str─âb─âteau satele din Maramure╚Öul Istoric, ├«n timpul s─ârb─âtorilor de iarn─â. O astfel de masc─â, achizi╚Ťionat─â din loc. Cr─âciune╚Öti, ├«n 1968, de etnologul Francisc Nistor, se afl─â ├«n colec╚Ťia Muzeului din Sighet. Ceea ce individualizeaz─â masca este o p─âl─ârie uria╚Ö─â, confec╚Ťionat─â din carton ├«mbr─âcat ├«n p├ónz─â de culoare neagr─â, tivit─â pe margini cu p├ónz─â ro╚Öie, aidoma p─âl─âriilor purtate de alchimi╚Öti ├«n Evul Mediu. ÔÇô Din sl. gromovăÉnăö < gromăö ÔÇ×tunetÔÇŁ (╚ś─âineanu, DA, Scriban, cf. DER; DEX, MDA).
grom├│vnic, -e, s.n. ÔÇô Carte popular─â de prevestire a viitorului, cu caracter astrologic, pe baza interpret─ârii tunetelor, ├«n raport cu zodia ├«n care se produc. ÔÇô Din sl. gromovăÉnăö, de la gromăö ÔÇ×tunetÔÇŁ (DA, Scriban cf. DER).
GROM├ôVNIC (< sl.) s. n. Carte popular─â cu caracter divinatoriu, de origine sirian─â ╚Öi egiptean─â; prevestea viitorul pe baza interpret─ârii tunetelor ╚Öi fulgerelor ├«n func╚Ťie de zodia ├«n care se produceau. ├Än 1639, la Govora, a fost tip─ârit primul g. cu text slavo-rom├ón.

Gromovnic dex online | sinonim

Gromovnic definitie

Intrare: gromovnic
gromovnic substantiv neutru