Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru grohoti

GROHOT├Ź, pers. 3 grohote╚Öte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele t├«r├«te de o ap─â sau desprinse dintr-un munte) A face zgomot rostogolindu-se sau pr─âv─âlindu-se. Url─â Tarc─âul ├«n vale, umflat de puhoaie; din ce ├«n ce mai tare s-aud grohotind bolovanii t├«r├«╚Ťi ├«n valurile-i posomor├«te. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 155. 2. (Despre porci) A groh─âi.
GROHOT├Ź, pers. 3 grohote╚Öte, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A groh─âi. ÔÇô Slav (v. sl. grohotati).
grohot├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. grohot├ę╚Öte, imperf. 3 sg. grohote├í; conj. prez. 3 s─â grohote├ísc─â
grohot├ş vb., ind. prez. 3 sg. grohot├ę╚Öte, imperf. 3 sg. grohote├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. grohote├ísc─â
GROHOT├Ź vb. v. groh─âi, gui╚Ťa.
A GROHOT├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. A face zgomot rostogolindu-se ╚Öi sf─âr├óm├óndu-se. /<sl. grohotati
grohot├Č v. a se sf─âr├óma (vorbind de st├ónci): sÔÇÖaud grohotind bolovanii. [Rus. GROHOTATI, a bubui].
gr├│h─â─ş ╚Öi (ma─ş rar) gr├│ho─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. intr. (imit. care arat─â glasu porculu─ş b─âtr├«n, care glas seam─ân─â cu huruitu pr─âbu╚Öiri─ş ╚Öi m─âcin─âri─ş. E o var. grohot├ęsc ╚Öi rud─â cu lat. grundire, grunnire, vfr. gronir, nfr. grogner, gronder, germ. grunzen ╚Ö. a.). Se zice despre glasu porculu─ş mul╚Ť─âmit or─ş furios. V. tr. (╚Öi gruh─â─ş, d. rus. gr├║hnut─şs─Ľa, a se pr─âbu╚Öi cu huru─şal─â. V. Bern. 1, 357). Bat ╚Öi separ de pleav─â cerealele la arie (╚śez. 30, 169). V. g├«rtonesc, gui╚Ť.
grohot├ęsc v. tr. (vsl. grohotat─ş, rus. -├ít─ş, a hohoti; rut. -├şti, a bubui; bg. grohnuvam, bubu─ş. V. groh─â─ş, grohot, zdruh─â─ş). Sud. F─âr─âmi╚Ťesc, prefac ├«n grohoti╚Ö.
grohoti vb. v. GROHĂI. GUIȚA.

Grohoti dex online | sinonim

Grohoti definitie

Intrare: grohoti
grohoti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal