Dicționare ale limbii române

O definiție pentru groștel

groștél m., pl. eĭ (cp. cu gorștină). Tel. Purcel înțărcat. – În Vc. „groșteĭ, purceĭ micĭ” (rev. I. Crg. 4, 306), la Cod. „groșteĭ, purceĭ de țîță”.

groștel definitie

groștel dex

Intrare: groștel
groștel