Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 964610:
GREUTATE. Subst. Greutate, greime (înv.), pondere (livr.). Ponderabilitate. Centru de greutate. Greutate specifică, ponderitate (rar). Greutate atomică, greutate moleculară, pondere atomică. Greutate brută, greutate netă. Dara, tară. Greutate, povară, sarcină, încărcătură, încărcare; balast, lest; greutăți, halteră. Contragreutate. Îngreuiere, îngreunare, împovărare, încărcat. Cîntărire, cîntar, cîntăreală (rar), cîntărit. Cîntar, balanță, cumpănă, terezie; balanță romană; balanță analitică (de precizie); balanță zecimală (cu basculă), basculă; basculă de locomotivă. Măsuri de greutate: miligram; centigram; decigram; gram; decagram; hectogram; kilogram, kilo; chintal; tonă; vagon; megatonă. Gramaj; tonaj. Adj. Greu; ponderal (rar); ponderabil. Greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat, împovărat. Vb. A fi greu, a avea (o) greutate (mare), a trage (mult, greu) la cîntar. A cîntări, a cîntări în mînă (în mîini), a cîntâri din ochi, a cumpăni. A (se) îngreuia, a (se) îngreuna, a (se) împovăra, a încărca. V. măsurare.
Greutate dex online | sinonim
Greutate definitie
