Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru grenadier

GRENADI├ëR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care ac╚Ťiona cu grenada (1). 2. (├Än trecut, ├«n unele ╚Ť─âri) Soldat infanterist dintr-o unitate de elit─â. [Pr.: -di-er. ÔÇô Var.: (2) grenad├şr s. m.] ÔÇô Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
GRENAD├ŹR s. m. v. grenadier.
GRENADI├ëR, grenadieri, s. m. 1. Soldat infanterist care ac╚Ťiona cu grenada (1). 2. (├Än vechea armat─â a unor ╚Ť─âri) Soldat infanterist dintr-o unitate de elit─â. [Pr.: -di-er. ÔÇô Var.: (2) grenad├şr s. m.] ÔÇô Din fr. grenadier. Cf. germ. Grenadier.
GRENAD├ŹR s. m. V. grenadier.
GRENADI├ëR, grenadieri, s. m. (Ie╚Öit din uz) 1. Soldat infanterist care ac╚Ťiona cu grenada. 2. (├Än vechea armat─â prusac─â, francez─â, rus─â etc.; ╚Öi ├«n forma grenadir) Soldat f─âc├«nd parte dintr-o unitate de elit─â a infanteriei. Ca s─â nu r─âm├«ie t├«rgul f─âr─â paz─â, se r├«nduis─â din cincisprezece ├«n cincisprezece zile c├«te o roat─â de grenadiri. RUSSO, S. 29. S─â o vezi, domnule, aceea e femeie; mai nalt─â cu dou─â palme dec├«t mine. Seam─ân─â bunului s─âu care a fost grenadir. NEGRUZZI, S. I 59. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-er. - Variant─â: (2) grenad├şr s. m.
GRENAD├ŹR s. m. v. grenadier.
grenadi├ęr (-di-er) s. m., pl. grenadi├ęri
grenadi├ęr s. m. (sil. -di-er), pl. grenadi├ęri
GRENADI├ëR s.m. 1. Soldat ├«ns─ârcinat s─â arunce grenade. 2. Soldat dintr-o unitate de elit─â a infanteriei, ├«n unele ╚Ť─âri. [Pron. -di-er, var. grenadir s.m. / < fr. grenadier, germ. Grenadier].
GRENAD├ŹR s.m. v. grenadier.
GRENADI├ëR s. m. (├«n trecut, ├«n unele ╚Ť─âri) 1. soldat ├«ns─ârcinat s─â arunce grenade. 2. soldat dintr-o unitate de elit─â a infanteriei. (< fr. grenadier, germ. Grenadier)
GRENADIÉR ~i m. Soldat specializat în lansarea grenadelor. /<fr. grenadier, germ. Grenadier
grenadir m. soldat din infanterie apar╚Ťin├ónd unui corp de elit─â.
*granati├ęr m. (d. granat─â sa┼ş dup─â it. granatiere; fr. grenadier, de unde ╚Öi germ. grenadier, ╚Öi de aci rus. grenad├ęr). Soldat pedestru care arunc─â granate. Soldat din regimentele de elit─â ├«n Francia (1791). Solda╚Ť─ş din garda lu─ş Napoleon I ╚Öi III. ÔÇô Ma─ş vech─ş granad├şr ╚Öi grenad├şr (dup─â rus.). ╚śi grenadier (dup─â fr.). Forma cea ma─ş rom. granatar, cum zice N. Cost. 2, 107. V. mu╚Öchetar.
gren├íd─â, grenadier sa┼ş -dir, V. granat-.

Grenadier dex online | sinonim

Grenadier definitie

Intrare: grenadier
grenadir substantiv masculin admite vocativul
grenadier substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: -di-er