Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru grecizare

GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.
grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză
grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii
grecizá vb., ind. prez. 1 sg. grecizéz, 3 sg. și pl. grecizeáză
grecizáre s. f., g.-d. art. grecizării
GRECIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. [< fr. gréciser].
GRECIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) greciza și rezultatul ei. [< greciza].
GRECIZÁ vb. tr., refl. a face să-și însușească, a-și însuși limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor. (< fr. gréciser)
A GRECIZÁ ~éz tranz. A face să se grecizeze. /grec + suf. ~iza
A SE GRECIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile grecilor; a deveni asemănător cu grecii. /grec + suf. ~iza
grecizà v. 1. a da o fizionomie greacă unei vorbe românești; 2. a deprinde cu datinile grecești: societatea română a fost cu totul grecizată în epoca fanariotă.
*grecizéz v. tr. (d. Grec; fr. gréciser). Grecesc, prefac în Grec, daŭ aspect grecesc: societatea românească era foarte grecizată în epoca fanariotă.

grecizare definitie

grecizare dex

Intrare: greciza
greciza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: grecizare
grecizare substantiv feminin