GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.

GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.

grecizá (a ~) vb., ind. prez. 3 grecizeáză

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizắrii

grecizá vb., ind. prez. 1 sg. grecizéz, 3 sg. și pl. grecizeáză

grecizáre s. f., g.-d. art. grecizării

GRECIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. [< fr. gréciser].

GRECIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) greciza și rezultatul ei. [< greciza].

GRECIZÁ vb. tr., refl. a face să-și însușească, a-și însuși limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor. (< fr. gréciser)

A GRECIZÁ ~éz tranz. A face să se grecizeze. /grec + suf. ~iza

A SE GRECIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile grecilor; a deveni asemănător cu grecii. /grec + suf. ~iza

grecizà v. 1. a da o fizionomie greacă unei vorbe românești; 2. a deprinde cu datinile grecești: societatea română a fost cu totul grecizată în epoca fanariotă.

*grecizéz v. tr. (d. Grec; fr. gréciser). Grecesc, prefac în Grec, daŭ aspect grecesc: societatea românească era foarte grecizată în epoca fanariotă.