grecism definitie

11 definiții pentru grecism

GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.
GRECÍSM, grecisme, s. n. Expresie sau cuvînt luat servil din limba greacă.
grecísm s. n., pl. grecísme
grecísm s. n., pl. grecísme
GRECÍSM s.n. Cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată. [< fr. grécisme].
GRECÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate. 2. influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi. (< fr. grécisme)
GRECÍSM ~e n. 1) Împrumut lexical din limba greacă. 2) Influență exercitată de cultura grecilor asupra altor popoare. /grec + suf. ~isme
grecism n. 1. vorbă sau construcțiune greacă introdusă în românește; 2. sistemă de a greciza; grecismul fanariotic; 3. domnie sau influență greacă: epoca grecismului se întinde dela Matei Basarab până la Eteria sau Zavera. Grecismele sunt în limba română vechi, derivând din bizantina (cutezare, mânie, urgie) sau moderne, datând din epoca fanariotă. O mare parte din aceste din urmă au dispărut odată cu domniile Fanarioților în Muntenia și în Moldova.
*grecízm n., pl. e. Elenizm, vorbă saŭ construcțiune grecească în altă limbă. Totalitatea ideilor și obiceĭurilor greceștĭ: grecizmu cuprinsese societatea românească din timpu Fanarioților.
GRECÍSM s. n. (< fr. grécisme): cuvânt sau expresie împrumutată din limba greacă și neasimilată de limba care a împrumutat-o. În limba română sunt considerate g. cuvinte și expresii ca foss-mu, parighoria tu kosmu („lumina mea, mângâierea lumii”) pe care le întâlnim în opera lui I. L. Caragiale.

grecism dex

Intrare: grecism
grecism substantiv neutru