Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru grebla

GREBL├ü, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a str├ónge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. ÔÇô Din grebl─â.
GR├ëBL─é, greble, s. f. 1. Unealt─â sau ma╚Öin─â agricol─â cu ajutorul c─âreia se str├óng paiele, f├ónul etc. sau cu care se m─ârun╚Ťesc bulg─ârii de p─âm├ónt, se niveleaz─â solul etc. 2. Construc╚Ťie orientat─â transversal pe un curs de ap─â, servind la oprirea bu╚Ötenilor. ÔÇô Din bg. greblo.
GREBL├ü, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a str├ónge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. ÔÇô Din grebl─â.
GR├ëBL─é, greble, s. f. 1. Unealt─â sau ma╚Öin─â agricol─â cu ajutorul c─âreia se str├óng paiele, f├ónul etc. sau cu care se m─ârun╚Ťesc bulg─ârii de p─âm├ónt, se niveleaz─â solul etc. 2. Construc╚Ťie orientat─â transversal pe un curs de ap─â, servind la oprirea bu╚Ötenilor. ÔÇô Din bg. greblo.
GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.
GR├ëBL─é, greble, s. f. 1. Unealt─â agricol─â format─â dintr-o coad─â de lemn care are la un cap─ât o bar─â transversal─â cu din╚Ťi de o╚Ťel sau de lemn, cu ajutorul c─âreia se str├«ng paiele, cocenii, f├«nul de pe p─âm├«nt, se r├«c├«ie sau se niveleaz─â straturile etc. Vorbele cuv├«nt─âtorului se ├«ntruchipau ├«n ni╚Öte obraji ur├«╚Ťi, cu guri largi, cu din╚Ťi ca din╚Ťii greblei. CAMILAR, TEM. 276. ├Äs bolnav─â ╚Öi mai moart─â, C├«nipa cade de coapt─â. Ie tu coasa de-o cose╚Öte De boal─â m─â m├«ntuie╚Öte ╚śi ie grebla de-o adun─â ╚śi de boal─â m─â r─âzbun─â. ALECSANDRI, P. P. 310. ÔŚŐ Grebl─â mecanic─â = ma╚Öin─â agricol─â folosit─â pentru adunatul f├«nului sau al spicelor, dup─â cosit sau secerat, format─â dintr-o serie de din╚Ťi de o╚Ťel sus╚Ťinu╚Ťi de o baz─â metalic─â purtat─â de dou─â ro╚Ťi ╚Öi pus─â ├«n mi╚Öcare prin trac╚Ťiune animal─â sau mecanic─â. ÔŚŐ Expr. (├Än jargonul juc─âtorilor de c─âr╚Ťi) A-╚Öi face m├«na grebl─â = a aduna banii c├«╚Ötiga╚Ťi de la ceilal╚Ťi juc─âtori (cu degetele ├«ncovoiate ╚Öi dep─ârtate pu╚Ťin unul de altul). ├Ä╚Öi f─âcea m├«na grebl─â ╚Ö-aduna mizele-n banc, c-o mi╚Öcare gra╚Ťioas─â, rotund─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 170. 2. Construc╚Ťie transversal─â pe cursurile de ap─â, f─âcut─â pentru oprirea bu╚Ötenilor transporta╚Ťi de r├«u. N-a╚Ö putea spune c─â admirasem la greble cl─âdirile imense ╚Öi zb├«rlite de trunchiuri, care ├«n partea locului se cheam─â pl─âvii. SADOVEANU, O. A. II 206. Mergeam c─âtr─â o grebl─â din susul apei... grebla este opritoarea bu╚Ötenilor ├«n vremea plutitului. id. V. F. 116.
greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză
gr├ębl─â (gre-bl─â) s. n., g.-d. art. gr├ęblei; pl. gr├ęble
grebl├í vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebl├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. greble├íz─â; conj. prez. sg. ╚Öi pl. grebl├ęze
gr├ębl─â s. f. (sil. -bl─â), g.-d. art. gr├ęblei; pl. gr├ęble
GRÉBLĂ s. v. buhai.
gr├ębl─â (gr├ęble), s. f. ÔÇô 1. Unealt─â cu din╚Ťi (de lemn sau de fier) ╚Öi cu coad─â lung─â pentru str├«ns f├«n, paie etc. ÔÇô 2. (Arg.) Pieptene. ÔÇô Mr. gribl─â, megl. grebl─â. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. gramb├źl├ź; din sl. grabja ÔÇ×r─âpireÔÇŁ (Miklosich, Lexicon, 140), cf. gr─âbi. ÔÇô Der. grebla, vb. (a da cu grebla); greble╚Ö, adj. (├«ndoit, ├«ncovoiat).
A GREBL├ü ~├ęz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A str├ónge cu grebla. 2) (p─âm├óntul s─âpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (p─ârul) A desc├ólci ╚Öi aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a piept─âna. /Din grebl─â
GR├ëBL─é ~e f. Unealt─â agricol─â manual─â const├ónd dintr-o bar─â cu din╚Ťi de metal sau de lemn, fixat─â ├«ntr-o coad─â lung─â de lemn ╚Öi folosit─â pentru a aduna ceva (paie, f├ón, gunoaie etc.) de pe o suprafa╚Ť─â sau pentru a nivela p─âm├óntul arat sau s─âpat. * ~ mecanic─â ma╚Öin─â agricol─â pentru str├ónsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
grebl─â unealt─â din╚Ťat─â: de str├óns paie, coceni. [Serb. GREBL─ČE].
gr├ębl─â f., pl. e (vsl. bg. greblo, grebl─â, v├«sl─â; rus. gr├íbli f. pl., grebl─â. V. grap─â, gr─âbesc). Un instrument agricol ca un peptene mare (de fer sa┼ş lemn) cu coad─â de lemn ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat la adunat f├«nu, la scos buru─şenele ╚Öi la sf─âr─âmat bulg─âri─ş de p─âm├«nt.
grebl├ęz v. tr. (d. grebl─â). Netezesc, cur─â╚Ť, sf─âr├«m cu grebla.
GREBLĂ s. (TEHN.) buhai, cîrlig, hreapcă, vergea, (reg.) crivea. (~ la coasă.)
gr├ębl─â, greble, s.f. ÔÇô 1. Unealt─â agricol─â cu din╚Ťi de lemn ╚Öi coad─â lung─â, pentru str├óns f├ónul: ÔÇ×Cl─âca╚Öii cu furcile, / Fete mari cu greblileÔÇŁ (Memoria, 2001: 82). 2. Gr─âtar; ├«ngr─âditur─â de fier deasupra pu╚Ťului, ├«n exploat─ârile miniere. 3. Construc╚Ťie transversal─â pe cursurile de ap─â, f─âcut─â pentru oprirea bu╚Ötenilor. 4. (astr.) Grebla, constela╚Ťie ├«n tradi╚Ťia rom├óneasc─â, parte din constela╚Ťia Orion. ÔÖŽ (top.) Greble, parte de sat (Gro╚Öii ╚Üible╚Öului), deal (Str├ómbu B─âiu╚Ť) (Vi╚Öovan, 2008). ÔÖŽ (onom.) Grebl─â, Grebla, Greble, Greblea, Greble╚Ö, nume de familie (82 de persoane cu aceste nume, ├«n Maramure╚Ö, ├«n 2007). ÔÇô Din bg. greblo ÔÇ×grebl─â, v├ósl─âÔÇŁ (Scriban, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA); din srb. greblje (╚ś─âineanu; Meyer, cf. DER).
gr├ębl─â, -e, s.f. ÔÇô 1. Unealt─â agricol─â cu din╚Ťi de lemn ╚Öi coad─â lung─â, pentru str├óns f├ónul: ÔÇ×Cl─âca╚Öii cu furcile, / Fete mari cu greblileÔÇŁ (Memoria 2001: 82). 2. Gr─âtar; ├«ngr─âditur─â de fier deasupra pu╚Ťului, ├«n exploat─ârile miniere. ÔÇô Din srb. grebla, cf. alb. gremb├źl├ź (DER).
GREBL─é subst. 1. Greble monah Urla╚Ťi (BGI V247); -a porecl─â (Sc). 2. Greble╚Ö (Sur III),
grebl─â, greble s. f. (glum.) pieptene

Grebla dex online | sinonim

Grebla definitie

Intrare: grebl─â
grebl─â substantiv feminin
  • silabisire: gre-bl─â
Intrare: grebla
grebla conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: gre-bla
Intrare: Grebl─â
Grebl─â