Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru grea

GRE├ü, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o nav─â cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] ÔÇô Din fr. gr├ęer.
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apas─â cu greutate asupra suprafe╚Ťei pe care st─â; care are greutate (mare); care c├ónt─âre╚Öte mult. Corp greu. ÔŚŐ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are ├«n dotarea unit─â╚Ťilor sale tunuri ╚Öi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc ├«n general mijloace de produc╚Ťie. (Sport) Categorie grea = categorie ├«n care intr─â boxerii, lupt─âtorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ÔŚŐ Expr. Pas greu = moment dificil, ini╚Ťiativ─â plin─â de greut─â╚Ťi. Bani grei = sum─â mare de bani. Cuv├ónt greu = cuv├ónt decisiv. 2. Care este ├«mpov─ârat, ├«ngreuiat, ├«nc─ârcat. Sac greu. ÔŚŐ Familie (sau cas─â) grea = familie numeroas─â ╚Öi greu de ├«ntre╚Ťinut. ÔÖŽ (Pop.; la f.) Gravid─â. ÔÖŽ (Despre nori) De culoare neagr─â, aduc─âtor de ploaie ╚Öi de furtun─â. II. Adj. 1. (Despre p─âr╚Ťi ale corpului) Care pare c─â apas─â (din cauza oboselii, bolii, st─ârii suflete╚Öti etc.). Are capul greu. ÔŚŐ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi ├«ngrijorat, ├«ndurerat; a avea presim╚Ťiri rele. A avea m├ón─â grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra ne├«ndem├ónatic, grosolan, produc├ónd dureri pacien╚Ťilor. 2. (Despre alimente) Care produce u╚Öor indigestie; care se asimileaz─â cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senza╚Ťie de nepl─âcere, de insuficien╚Ť─â respiratorie etc.; (despre aer) care miroase r─âu; ├«nc─ârcat; p. ext. ap─âs─âtor, cople╚Öitor. ÔŚŐ Atmosfer─â grea = atmosfer─â ap─âs─âtoare care preced─â declan╚Öarea unei furtuni, unei ploi toren╚Ťiale; fig. situa╚Ťie ├«ncordat─â, plin─â de griji, de certuri etc. ÔÖŽ (Despre somn) Ad├ónc. 4. (Despre ├«ntuneric, cea╚Ť─â etc.) Dens, compact. III. Adj, 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Munc─â grea. ÔÖŽ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate. ÔÖŽ Care se ├«n╚Ťelege, se ├«nva╚Ť─â cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferin╚Ťe, necazuri, ├«mprejur─âri etc.) Care se suport─â cu mari suferin╚Ťe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferin╚Ťe ╚Öi se vindec─â cu mare greutate sau nu se mai vindec─â; grav. ÔŚŐ Zile grele sau via╚Ť─â grea = trai plin de priva╚Ťiuni ╚Öi de necazuri. Lovitur─â grea = lovitur─â moral─â dureroas─â. ÔŚŐ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal ╚Öi greu la vale, se spune c├ónd cineva este silit s─â fac─â fa╚Ť─â unei situa╚Ťii dificile cu posibilit─â╚Ťi (materiale) reduse. ÔÖŽ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ÔŚŐ Vorb─â grea = insult─â, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toat─â greutatea. S-a l─âsat greu. ÔŚŐ Expr. A-i c─âdea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ÔÖŽ Mult (din punctul de vedere al greut─â╚Ťii, cantit─â╚Ťii). C├ónt─âre╚Öte greu. 2. ├Än mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trud─â; anevoie. Munce╚Öte greu. ÔŚŐ Expr. A-i fi greu (s─â)... = a sim╚Ťi dificultatea ini╚Ťierii unei ac╚Ťiuni. A-i veni (cuiva) greu (s─â...) = a-i fi nepl─âcut (s─â...), a-i displ─âcea; a se jena (s─â... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi sil─â, a fi s─âtul (de cineva sau de ceva); b) a se ru╚Öina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a tr─âi ├«n lipsuri materiale, a avea o situa╚Ťie material─â precar─â. ÔÖŽ ├Äncet (╚Öi nepl─âcut). Orele trec greu. 3. R─âu, grav, tare. E greu bolnav─â. ÔŚŐ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din ad├óncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A pl─âti greu = a) a pl─âti scump, cu mari sacrificii; b) a nu pl─âti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; ├«mprejurare dificil─â; impas. ÔŚŐ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, ├«nt├ómpin├ónd mari dificult─â╚Ťi; b) ad├ónc, profund. La greu = c├ónd este vorba de o treab─â anevoioas─â. A greu = cu nepl─âcere. ÔŚŐ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a ├«nt├ómpina dificult─â╚Ťi. 2. Povar─â, sarcin─â; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificil─â a unei munci, a unei situa╚Ťii etc. 3. Partea mai numeroas─â dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. ÔÇô Lat. grevis (= gravis).
GRE├ü, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o nav─â cu greementul necesar. [Pr.: gre-a] ÔÇô Din fr. gr├ęer.
GREU, GREA, grei, grele, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care apas─â cu greutate asupra suprafe╚Ťei pe care st─â; care are greutate (mare); care c├ónt─âre╚Öte mult. Corp greu. ÔŚŐ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are ├«n dotarea unit─â╚Ťilor sale tunuri ╚Öi obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc ├«n general mijloace de produc╚Ťie. (Sport) Categorie grea = categorie ├«n care intr─â boxerii, lupt─âtorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate. ÔŚŐ Expr. Pas greu = moment dificil, ini╚Ťiativ─â plin─â de greut─â╚Ťi. Bani grei = sum─â mare de bani. Cuv├ónt greu = cuv├ónt decisiv. 2. Care este ├«mpov─ârat, ├«ngreuiat, ├«nc─ârcat. Sac greu. ÔŚŐ Familie (sau cas─â) grea = familie numeroas─â ╚Öi greu de ├«ntre╚Ťinut. ÔÖŽ (Pop.; la f.) Gravid─â. ÔÖŽ (Despre nori) De culoare neagr─â, aduc─âtor de ploaie ╚Öi de furtun─â. II. Adj. 1. (Despre p─âr╚Ťi ale corpului) Care pare c─â apas─â (din cauza oboselii, bolii, st─ârii suflete╚Öti etc.). Are capul greu. ÔŚŐ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi ├«ngrijorat, ├«ndurerat; a avea presim╚Ťiri rele. A avea m├ón─â grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (fam.; despre medici) a lucra ne├«ndem├ónatic, grosolan, produc├ónd dureri pacien╚Ťilor. 2. (Despre alimente) Care produce u╚Öor indigestie; care se asimileaz─â cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senza╚Ťie de nepl─âcere, de insuficien╚Ť─â respiratorie etc.; (despre aer) care miroase r─âu; ├«nc─ârcat; p. ext. ap─âs─âtor, cople╚Öitor. ÔŚŐ Atmosfer─â grea = atmosfer─â ap─âs─âtoare care preced─â declan╚Öarea unei furtuni, unei ploi toren╚Ťiale; fig. atmosfer─â ├«nc─ârcat─â de griji, de certuri etc. ÔÖŽ (Despre somn) Ad├ónc. 4. (Despre noapte, cea╚Ť─â etc.) Dens, compact. III. Adj. 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Munc─â grea. ÔÖŽ (Despre drumuri) Care poate fi str─âb─âtut cu greutate. ÔÖŽ Care se ├«n╚Ťelege, se ├«nva╚Ť─â cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferin╚Ťe, necazuri, ├«mprejur─âri etc.) Care se suport─â cu mari suferin╚Ťe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferin╚Ťe ╚Öi se vindec─â cu mare greutate sau nu se mai vindec─â; grav. ÔŚŐ Zile grele sau via╚Ť─â grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitur─â grea = lovitur─â moral─â dureroas─â. ÔŚŐ Expr. (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal ╚Öi greu la vale, se spune c├ónd cineva este silit s─â fac─â fa╚Ť─â unei situa╚Ťii dificile cu posibilit─â╚Ťi (materiale) reduse. ÔÖŽ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav. ÔŚŐ Vorb─â grea = insult─â, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toat─â greutatea. S-a l─âsat greu. ÔŚŐ Expr. A-i c─âdea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ÔÖŽ Mult (din punctul de vedere al greut─â╚Ťii, cantit─â╚Ťii). C├ónt─âre╚Öte greu. 2. ├Än mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trud─â; anevoie. Munce╚Öte greu. ÔŚŐ Expr. A-i fi greu (s─â)... = a sim╚Ťi dificultatea ini╚Ťierii unei ac╚Ťiuni. A-i veni (cuiva) greu (s─â...) = a-i fi nepl─âcut (s─â...), a-i displ─âcea; a se jena (s─â...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi sil─â, a fi s─âtul (de cineva sau de ceva); b) a se ru╚Öina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a tr─âi ├«n lipsuri materiale, a avea o situa╚Ťie material─â precar─â. ÔÖŽ ├Äncet (╚Öi nepl─âcut). Orele trec greu. 3. R─âu, grav, tare. E greu bolnav─â. ÔŚŐ Expr. A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din ad├óncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A pl─âti greu = a) a pl─âti scump, cu mari sacrificii; b) a nu pl─âti la timp. V. S. n. 1. Greutate, dificultate; ├«mprejurare dificil─â; impas. ÔŚŐ Loc. adv. Din greu = a) cu mult efort, ├«nt├ómpin├ónd mari dificult─â╚Ťi; b) ad├ónc, profund. La greu = c├ónd este vorba de o treab─â anevoioas─â. A greu = cu nepl─âcere. ÔŚŐ Expr. Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a ├«nt├ómpina greut─â╚Ťi. 2. Povar─â, sarcin─â; p. ext. partea cea mai grea, cea mai dificil─â a unei munci, a unei situa╚Ťii etc. 3. Partea mai numeroas─â dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. ÔÇô Lat. grevis (= gravis).
GREU3, GREA, grei, grele, adj. (├Än opozi╚Ťie cu u╚Öor) I. (├Än sens material) 1. Care are greutate. Toate corpurile s├«nt grele. ÔÖŽ (Sens curent) Care are greutate mare; care apas─â tare asupra suprafe╚Ťei pe care st─â; care trage (mult) la c├«ntar. V├«ntul abia clintit al acelui ceas prinse a fr─âm├«nta marea grea a sem─ân─âturilor. CAMILAR, TEM. 146. C├«nd str─âlucesc sub rou─â grea C─âr─âri de soare pline, Frumoas─â e╚Öti, p─âdurea mea ╚śi singur─â ca mine... TOP├ÄRCEANU, B. 8. Vou─â ╚Öi-un butuc vi-e greu, Eu ridic o b├«rn─â. CO╚śBUC, P. II 24. Voinicii osteneau, C─â povar─â grea duceau. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 309. ÔŚŐ Aur greu = aur masiv. ╚śapte policandre de aur greu, cu c├«te ╚Öapte sfe╚Önice, at├«rnau din tavanul lucrat ├«n sidef. CARAGIALE, P. 140. Benzin─â grea v. benzin─â. Artilerie grea = artilerie care cuprinde piese de mare calibru, anevoie deplasabile. Industrie grea v. industrie. (Sport) Categorie grea = categoria boxerilor care au greutatea corpului de la 81 kg ├«n sus. ÔŚŐ Expr. Bani grei = bani mul╚Ťi, sum─â mare. Trebuie s─â dea b─âtr├«nul bani grei la avoca╚Ťi. DUMITRIU, P. F. 44. Cuv├«nt greu = cuv├«nt hot─âr├«tor, decisiv. A avea pas(ul) greu = a c─âlca ap─âsat. 2. ├Ängreuiat, ├«mpov─ârat, ├«nc─ârcat. Era greu p─âm├«ntul de at├«tea jivine. RETEGANUL, P. V 6. ÔÖŽ (La f.; popular, despre femei) Gravid─â. Nu trecu mult ╚Öi fata r─âmase grea. ISPIRESCU, L. 63. ÔÖŽ (Despre nori) De ploaie, de furtun─â. II. Care d─â senza╚Ťia sau impresia de greutate, de ap─âsare. 1. (Despre p─âr╚Ťi ale corpului) Care pare greu (I 1) (din cauza oboselii etc.). Capul, greu de str─âlucirea p─ârului ╚Öi de g├«nduri, se ├«nclinase u╚Öor pe un um─âr, iar z├«mbetul ÔÇô poate int├«iul ei z├«mbet cald ÔÇô ├«i ├«ntip─ârise pe figur─â o nevinov─â╚Ťie de imaculat─â ar─âtare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 92. T├«rziu de tot s-a ridicat ╚śi ochii-i se f─âcur─â grei. CO╚śBUC, P. I 231. Capul greu c─âdea pe banc─â, p─âreau toate-n infinit. EMINESCU, O. I 141. ÔŚŐ Expr. A-i fi (cuiva) inima grea = a fi ├«ngrijorat, trist, ├«ndurerat. C├«nd se-apropie de-amiazi, mi-e inima grea. DAVIDOGLU, M. 39. A avea m├«na grea = a) a avea m├«n─â tare, care love╚Öte r─âu; b) (familiar, despre unii chirurgi ╚Öi denti╚Öti) a lucra dur, provoc├«nd dureri. A fi greu de (sau la) cap = a nu pricepe u╚Öor, a fi prost. Mo╚Ö Ioane, dar dumneata, cum v─âd, e╚Öti cam greu de cap; ia haidem ├«n gr─âdin─â, s─â v─â fac a ├«n╚Ťelege ╚Öi mai bine. CREANG─é, A. 164. Ha, ha, ha, greu ai mai fost de cap. ALECSANDRI, T. I 254. 2. (Despre m├«nc─âri, alimente) Care ├«ngreuiaz─â stomacul, care produce indigestie; care se diger─â sau se asimileaz─â greu; indigest. Carnea de porc e grea la stomac. 3. (Despre miros) Gre╚Ťos, nepl─âcut, nesuferit; (despre aer) mirosind r─âu, ├«nchis, ├«nc─ârcat. ├Än atmosfera grea de mirosul substan╚Ťelor ├«nchise ├«n fiole, f─âclia arunca o lumin─â turbure, ro╚Öie, galb─ân─â ╚Öi somnoroas─â. EMINESCU, N. 52. Un miros greu de oaie, de ceap─â ╚Öi de rachiu. ODOBESCU, S. III 18. Aici este nu ╚Ötiu ce miros greu. NEGRUZZI, S. I 89. 4. (Despre abstracte) Ap─âs─âtor, cople╚Öitor. O lene grea se las─â din cerul cald de var─â. VLAHU╚Ü─é, P. 4. ÔŚŐ Atmosfer─â grea = aer ├«n─âbu╚Öitor, atmosfer─â ap─âs─âtoare, gata de ploaie; fig. mediu, atmosfer─â ├«nc─ârcat─â de griji, amenin╚Ť─âri, certuri etc. ÔÖŽ (Despre somn) Ad├«nc. Somnul cel vecinic este greu. MACEDONSKI, O. I 51. Da greu somn am dormit! ISPIRESCU, L. 119. 5. (Despre noapte, ├«ntuneric, cea╚Ť─â) Dens, compact. Tovar─â╚Öi, da╚Ťi iure╚Ö la lupta cea mare Cu ├«ntunericul greu ╚Öi cu beznele! DE╚śLIU, G. 28. Fumul vapoarelor ├«ngro╚Öa p├«cla grea, ap─âs─âtoare. BART, E. 386. III. (├Än sens abstract) 1. Care se face cu greutate, anevoie, cu mare ├«ncordare de puteri, care cere eforturi mari; dificil, anevoios. Ascensiune grea. Ôľş Aceasta este cea din urm─â ╚Öi mai grea slujb─â ce mai ai s─â faci. ISPIRESCU, L. 29. La ├«nceput se pare greu, dar te vei deprinde. R─âd─âcina ├«nv─â╚Ť─âturii este amar─â, dulci s├«nt ├«ns─â rodurile sale. NEGRUZZI, S. I 9. ÔŚŐ Munc─â grea = munc─â f─âcut─â ├«n condi╚Ťii v─ât─âm─âtoare s─ân─ât─â╚Ťii, ca temperatur─â ├«nalt─â sau prea sc─âzut─â, umiditate mare etc. ÔŚŐ (Urmat de un verb la supin) S├«nt grei b─âtr├«nii de pornit, Dar de-i porne╚Öti s├«nt grei de-oprit! CO╚śBUC, P. I 58. Un fragment... din poema lui Gra╚Ťiu Faliscu, ale c─ârui versuri grele de ├«n╚Ťeles ne-au p─âstrat limba tehnic─â a str─âmo╚Öilor no╚Ötri, v├«n─âtorii latini. ODOBESCU, S. III 64. ├Äncercarea trebuie s─â fie c├«t mai grea ╚Öi de priceput ╚Öi de ├«ndeplinit. ╚śEZ. I 98. ÔÖŽ (Despre drumuri, locuri etc.) Anevoie de parcurs, de str─âb─âtut. Iar c─âr─ârile vie╚Ťii fiind grele ╚Öi ├«nguste, Ei ├«ncearc─â s─â le treac─â prin protec╚Ťie de fuste, Dedic├«nd bro╚Öuri la dame a c─âror b─ârba╚Ťi ei sper─â C-ajung├«nd c├«ndva mini╚Ötri le-a deschide carier─â. EMINESCU, O. I 137. Bi╚Ťa calu-╚Öi potcove╚Öte, De grea cale mi-l g─âte╚Öte. ╚śEZ. I 46. Unde-a fi drumu mai greu S─â te-ajung─â dorul meu, Unde-a fi calea mai grea, S─â te-ajung─â jalea mea. ib. 166. ÔÖŽ Anevoie de ├«n╚Ťeles, de l─âmurit, de rezolvat, de ├«nv─â╚Ťat. Problem─â grea. Text greu. ├Äntrebare grea. Expunere grea. Limb─â grea. Ôľş Un c─âlug─âr b─âtr├«n st─â pe o banc─â de lemn, ├«n gang, ├«naintea por╚Ťilor. Se g├«nde╚Öte la ceva, ÔÇô poate ÔÇô la ceva greu ╚Öi ad├«nc. SADOVEANU, O. VII 201. ÔÖŽ (Despre r─âspunderi, sarcini) Anevoie de ├«ndeplinit; ├«nsemnat, important, mare. 2. (Despre rele, necazuri, suferin╚Ťe) Anevoie de suportat; ap─âs─âtor, mare. La grea belea m-a v├«r├«t iar sp├«nul. CREANG─é, P. 219. Turcii, m─âre, mi-l aflau, la greu bir mi-l a╚Öezau. ╚śEZ. III 212. ÔŚŐ Temni╚Ť─â grea v. temni╚Ť─â. Familie (sau cas─â) grea = familie numeroas─â, greu de ├«ntre╚Ťinut. ÔŚŐ (Adverbial, ├«n expr.) Greu la deal ╚Öi greu la vale sau greu la deal cu boii mici, se zice despre o persoan─â care are multe greut─â╚Ťi, pe care n-o ajut─â puterile sau despre o situa╚Ťie anevoioas─â. ÔÖŽ (Despre boli, r─âni, sl─âbiciuni trupe╚Öti) Care se vindec─â anevoie sau care nu se vindec─â de loc; grav. C├«nd v─âzu fiul ├«mp─âratului c─â z├«na lipse╚Öte, at├«ta ├«i fu. C─âzu la grea boal─â. ISPIRESCU, L. 311. Rana ce nu se vede, aceea e mai grea. ÔŚŐ Fig. Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta...? ALECSANDRI, P. I 197. ÔŚŐ Zile grele (sau via╚Ť─â grea, ╚Ťrai greu) = trai anevoios, via╚Ť─â plin─â de lipsuri, de suferin╚Ťe, mizerie. ╚śi str─âmo╚Öii t─âi au dus zile grele. SADOVEANU, O. VI 51. Frunz─â verde doi pelini, Nu-i greu traiul prin streini, Dar ├«i greu c├«nd n-ai cu cine, C├«nd nu-i m├«ndra l├«ng─â tine. ANT. LIT. POP. I 40. B─âtr├«ne╚Ťe grele = b─âtr├«ne╚Ťe cu infirmit─â╚Ťi, cu boli. Lovitur─â grea = lovitur─â mare, dureroas─â. ÔÖŽ (Mai ales despre oc─âri, insulte, pedepse etc.) Serios, grav. Vin─â grea. Pedeaps─â grea. Ôľş Boieri, s├«nte╚Ťi nebuni? V─â bate╚Ťi joc de mine? ÔÇô ┬źE grea ocara ce ne-o faci┬╗, sp─âtarul ├«i r─âspunde. CO╚śBUC, P. I 196. ÔŚŐ Vorb─â grea (sau vorbe, cuvinte grele) = insult─â, ocar─â. A f─âcut scandal... ╚Öi a spus vorbe grele. PAS, Z. I 143. Spune o vorb─â grea, bate-m─â, alung─â-m─â, m─â duc! SADOVEANU, O. I 428. ÔÖŽ (Despre timp, ├«mprejur─âri, situa╚Ťii) Cu greut─â╚Ťi, cu dificult─â╚Ťi; critic. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi; ia a╚Öa, pentru ├«mprejur─âri grele. CREANG─é, P. 330. Atunci, ├«n acele grele ╚Öi amari minute [ale luptei de la C─âlug─âreni], turcii... stau ├«nm─ârmuri╚Ťi ╚Öi cu durere ├«╚Öi ├«ntorceau ochii c─âtre pustiile Asiei. B─éLCESCU, O. II 64. ÔÖŽ Iarn─â grea = iarn─â geroas─â ╚Öi lung─â. Vreme grea = a) furtun─â. C─ârarea asta o ╚Ötia, ╚śi colo st├«nca de-ad─âpost Pe ploaie-n vreme grea. CO╚śBUC, P. I 232; b) (mai ales la pl.) vremuri, ├«mprejur─âri critice. ÔÖŽ (├Änvechit; despre oameni) Du╚Öm─ânos, inaccesibil. Se pl├«nse de nem╚Ťi c─â s├«nt grei ╚Öi scumpi, c─â nu trimiser─â p├«n─â atunci nici o╚Ötiri, nici bani, nici ajutoare. B─éLCESCU, O. II 197.
├íp─â-grea (combina╚Ťie de oxigen cu deuteriu) s. f., g.-d. art. ├ípei-gr├ęle
greu1 adj. m., pl. grei; f. grea, art. gre├íua, pl. gr├ęle
ápă-grea (chim.) s. f.
gre├í vb., ind. prez. 1 sg. gre├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. gree├íz─â
greu adj. m., pl. grei; f. sg. grea, art. gre├íua, g.-d. art. gr├ęlei, pl. gr├ęle
GREA adj. v. gravidă, însărcinată.
GREU adj., s., adv. 1. adj. (├«nv. ╚Öi reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. v. povar─â. 3. adv. mult. (Pachetul at├órn─â, c├ónt─âre╚Öte ~.) 4. adj. v. ├«nc─ârcat. 5. adj. v. ├«mpov─ârat. 6. adj. ad├ónc, compact, dens, des, gros. (Cea╚Ť─â ~.) 7. adj. v. indigest. 8. adj. v. nepl─âcut. 9. adj. v. irespirabil. 10. adj. v. profund. 11. adj. v. dificil. 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ul ac╚Ťiunii.) 13. adj. v. dificil. 14. s. v. ├«ncercare. 15. adj. v. dificil. 16. adv. v. dificil. 17. adj. anevoios, mizerabil, nec─âjit, prost, r─âu, (├«nv. ╚Öi pop.) nec─âjos. (A dus un trai ~.) 18. adj. ap─âs─âtor, chinuit, r─âu. (O via╚Ť─â ~.) 19. adj. v. ap─âs─âtor. 20. adj. v. aspru. 21. adj. v. critic. 22. adj. v. grav. 23. adv. v. grav. 24. adj. v. critic. 25. adj. complicat, dificil. (O problem─â ~ la matematic─â.) 26. adj. v. anevoios. 27. adv. v. abia. 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichi╚Ö. (I-a restituit ~ ├«mprumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~ele.) 30. adv. v. ├«ncet.
SPAT GRÉU s. (MIN.) barită, baritină.
Greu Ôëá u╚Öor, lesne
GRE├ü vb. I. tr. (Mar.) A instala greementul unei nave. [Pron. gre-a, p.i. -eez, 3,6 -eaz─â, ger. -e├ónd. / < fr. gr├ęer].
GRE├ü vb. tr. a dota o nav─â cu gremeentul necesar. (< fr. gr├ęer)
gr├ęu (-├ęa), adj. ÔÇô 1. Grav, cu greutate. ÔÇô 2. Grav, serios, de temut. ÔÇô 3. Important, mare, numeros. ÔÇô 4. Dificil, anevoios. ÔÇô 5. Sup─âr─âtor. ÔÇô 6. Ad├«nc. ÔÇô 7. Aspru, dur, t─âios. ÔÇô 8. (Adj. f.) ├Äns─ârcinat─â, gravid─â. ÔÇô 9. (Adv.) Anevoie, dificil, cu mare efort. ÔÇô 10. (├Änv.) R─âu, detestabil. ÔÇô 11. (S. m.) Greutate, povar─â, chin. ÔÇô Mr. greu, greao; megl. greu, gr─Öo; istr. greu, gr─Ö. Lat. gravis, prin intermediul unei forme pop. *grevis (Diez, I, 223; Densusianu, Hlr., 504; Pu╚Öcariu 735; Candrea-Dens., 756; Philippide, Principii, 33; REW 3855; DAR; Rosetti, I, 57), cf. it. greve, prov., cat., gal. greu, fr. grief, sp., port. grave. Este dublet al lui grav, adj., din fr. grave; pentru semantismul sensului 8, cf. lat. gravida. Schimbarea de termina╚Ťie se explic─â de c─âtre Candrea, ├ël├ęments, 19, prin paralelismul cu mea ÔÇô meu, consider├«ndu-se, deci, grea ca punct de plecare; Pascu, Beitr├Ąge, 17, prefer─â de la un lat. *grevus. Der. greoi, adj. (care se mi╚Öc─â cu greu, lipsit de vioiciune, moc─âit), cu suf. -oi; greutate, s. f. (├«nsu╚Öirea unui corp de a fi greu; povar─â; dificultate; importan╚Ť─â, gravitate; putere, eficacitate; lest; halter─â; asprime; gros, parte cea mai important─â, majoritatea), cu suf. -(t)ate, ca ├«n pu╚Ťin─âtate, singur─âtate, str─âin─âtate (der. direct─â dintr-un lat. *grevitat─ôm, pe care o propun Pu╚Öcariu 736; Candrea-Dens., 757 ╚Öi DAR, pare mai pu╚Ťin probabil─â); greime (var. greuime), s. f. (├«nv., greutate, povar─â); greuin╚Ť─â, s. f. (├«nv., greutate); greum├«nt, s. n. (├«nv., chin); greun─âtate, s. f. (Trans., greutate); ├«ngreuia, vb. (a agrava, a ├«nc─ârca, a face mai greu; a cople╚Öi, a ├«mpov─âra; a ├«ncurca, a st├«njeni; ├«nv., a deranja; a l─âsa grea o femeie), de la greu sau dup─â DAR de la greoi (dup─â Pu╚Öcariu 858 ╚Öi Candrea-Dens., 759, din lat. ingrev─üre; dup─â REW 4428, de la ingravi─üre); ├«ngreuietor, adj. (cople╚Öitor, ├«mpov─âr─âtor); ├«ngreuna, vb., cu acelea╚Öi sensuri ca ├«ngreuia, al c─ârui dublet expresiv pare a fi pe baza suf. -uni, -una, cf. miau ÔÇ║ mieuna, schiau ÔÇ║ scheuna (dup─â Pu╚Öcariu 859; Candrea-Dens., 760 ╚Öi DAR, de la un lat. *ingrev─şn─üre); ├«ngreun─âtor, adj. (cople╚Öitor; agravant); greunatic, adj. (Trans. de Vest, corpolent); ├«ngreut─â╚Ťi, vb. (a ├«mpov─âra, a ├«ngreuna), de la greutate; ├«ngreca, vb. (a ├«mpov─âra, a l─âsa grea; a concepe, a z─âmisli), der. expresiv de la greu, cf. mr., megl. (a)ngrec, (a)ngricare (dup─â Pu╚Öcariu 857; Candrea-Dens., 861 ╚Öi DAR, din lat. *ingrev─şc─üre). Dr─âganu, Dacor., IV, 741 ├«l cita pe gr─âcina, vb. (Olt., a suporta, a suferi), cuv├«nt rar, pe care ├«l deriv─â dintr-un lat. *ingrev─şc─şn─üre, a c─ârui explicare pare dificil de admis.
GREU2 grea (grei, gr├ęle) 1) (├«n opozi╚Ťie cu u╚Öor) Care c├ónt─âre╚Öte mult; de greutate mare. * Artilerie grea artilerie ├«nzestrat─â cu tunuri de mare calibru ╚Öi de mare greutate. Industrie grea. v. INDUSTRIE. Categorie grea categorie de sportivi (lupt─âtori, boxeri, halterofili) cu cea mai mare greutate. Pas ~ pas hot─âr├ótor. Cuv├ónt ~ cuv├ónt decisiv. Bani grei bani mul╚Ťi. A avea m├ón─â grea, (a fi ~ la m├ón─â) a) a avea m├ón─â puternic─â; b) a face ceva f─âr─â ├«ndem├ónare. 2) Care este ├«nc─ârcat (cu ceva). Livad─â grea de rod. ÔŚŐ Nori grei nori ├«ntuneca╚Ťi, care aduc furtun─â. 3) (despre p─âr╚Ťi ale corpului) Care pare c─â apas─â cu greutate, provoc├ónd o senza╚Ťie nepl─âcut─â. A avea picioarele grele de oboseal─â. ÔŚŐ Somn ~ somn profund. A avea (sau a-i fi) inima grea a) a fi ├«ndurerat; b) a se ├«ngrijora. 4) pop. (despre femei) Care este gravid─â; ├«ns─ârcinat─â. 5) (despre alimente) Care se asimileaz─â ├«ndelung ╚Öi anevoios. 6) (despre miros) Care este nepl─âcut. 7) (despre aer) Care st─â ne├«mprosp─âtat de mult timp; st─âtut; ├«nchis. 8) (despre sentimente, suferin╚Ťe etc.) Care este dificil de suportat; care apas─â; ap─âs─âtor. * Atmosfer─â grea a) atmosfer─â ├«n─âbu╚Öitoare (care preveste╚Öte ploaie); b) atmosfer─â, stare de spirit ap─âs─âtoare, datorit─â grijilor, ne├«n╚Ťelegerilor. 9) Care cere mari eforturi; dificil. ├Äns─ârcinare grea. Problem─â grea. ÔŚŐ A fi ~ de (sau la) cap v. CAP. Via╚Ť─â grea via╚Ť─â plin─â de lipsuri. 10) (despre boli, r─âni etc.) Care prezint─â un pericol; periculos. 11) Care se caracterizeaz─â printr-un moment de criz─â; critic. Situa╚Ťie grea. Vremuri grele. ÔŚŐ Iarn─â grea iarn─â lung─â ╚Öi geroas─â. 12) (despre insulte, pedepse etc.) Care poate avea consecin╚Ťe serioase. /<lat. grevis
greu a. 1. anevoie de purtat sau de mi╚Öcat: familie grea, sarcin─â grea; 2. anevoie de f─âcut: un drum greu; 3. grav: boal─â grea, gre╚Öal─â grea; 4. ├«ns─ârcinat─â (vorbind de femei): a r─âmas grea. [Lat. vulg. GREVIS = clasic GRAVIS]. ÔĽĹ n. 1. greutatea: las─â tot greul pe fata mo╚Öneagului CR.; 2. partea cea mai ├«nsemnat─â: greul armatei; 3. fig. anevoin╚Ť─â: a dat de greu. ÔĽĹ adv. 1. cu greutate: calc─â greu; 2. cu anevoie: ├«n╚Ťelege greu; 3. ad├ónc: din greu adormisem CR.
2) gre┼ş, grea adj., pl. f. grele (d. lat. *gr─Ľvis ├«ld. gr─âvis, dup─â l─Ľvis, u╚Öor, ╚Öi br─Ľvis, scurt; it. grave ╚Öi greve, fr. grief, pv. cat. greu, sp. pg. grave. V. grav). Care trage mult la cantar: lad─â grea. Numeros, cu multe bagaje or─ş arme: familie grea, armat─â grea. Fem. Gravid─â. Fig. Dificil: drum gre┼ş. Grav, periculos: boal─â grea. Ad├«nc, intens: somn gre┼ş. Aspru, sever: pedeaps─â grea. Grav, v─şolent: cuvinte grele. A-╚Ť─ş fi gre┼ş s─â fac─ş ceva, a-╚Ť─ş fi dificil. A-╚Ť─ş fi gre┼ş de mult─â m├«ncare, de v─şa╚Ť─â, a-╚Ť─ş fi grea╚Ť─â de mult─â m├«ncare, de v─şa╚Ť─â. Mi-e gre┼ş s─â te aud, mi-e grea╚Ť─â s─â te aud. A te l─âsa gre┼ş, a te l─âsa cu toat─â greutatea corpulu─ş, (fig.) a face pe dificilu. A fi gre┼ş de cap sa┼ş la cap, a fi prost, a ├«n╚Ťelege gre┼ş. S. n., f─âr─â pl. Partea cea ma─ş grea, greime, greutate: greu armate─ş. Lucrurile sÔÇÖa┼ş r─âsturnat, ╚Öi tot greu a venit pe el. Fig. Dificultate: Aic─ş e greu! Am dat a gre┼ş! Adv. ├Än mod gre┼ş: a trage gre┼ş (sa┼ş mult) la cantar, a lovi, a c─âlca gre┼ş. Anevo─şe, ├«n mod dificil: a tr─âi gre┼ş, a pricepe gre┼ş. ├Än mod ad├«nc, tare: a dormi gre┼ş. Cu severitate: a pedepsi gre┼ş. ├Än mod grav: a insulta gre┼ş. Cu gre┼ş, cu greutate, dificil, gre┼ş: a tr─âi cu gre┼ş, a reu╚Öi cu gre┼ş. Din gre┼ş, ad├«nc: a suspina, a adormi din gre┼ş. A c─âlca, a lovi din gre┼ş, a c─âlca, a lovi gre┼ş. A munci din gre┼ş, a munci la lucru gre┼ş, dificil.
grea adj. v. GRAVIDĂ. ÎNSĂRCINATĂ.
GREU adj., s., adv. 1. adj. (├«nv. ╚Öi reg.) povarnic. (Un obiect foarte ~.) 2. s. greutate, ├«nc─ârc─âtur─â, povar─â, sarcin─â, (livr.) pondere, (pop.) t─ârhat, (├«nv. ╚Öi reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) t─âb├«rc─â, (├«nv.) grea╚Ť─â, greime. (Purta tot ~ul ├«n spate.) 3. adv. mult. (Pachetul at├«rn─â, c├«nt─âre╚Öte ~.) 4. adj. ├«nc─ârcat, plin. (Un co╚Ö ~ de fructe.) 5. adj. ├«mpov─ârat, ├«nc─ârcat, ├«ngreuiat, ├«ngreunat. (Avea spatele ~ de...) 6. adj. ad├«nc, compact, dens, des, gros. (Cea╚Ť─â ~.) 7. adj. indigest. (O m├«ncare ~.) 8. adj. dezagreabil, dezgust─âtor, displ─âcut, dizgra╚Ťios, gre╚Ťos, infect, ├«mpu╚Ťit, nepl─âcut, nesuferit, puturos, r─âu, resping─âtor, sc├«rbos, ur├«t, r─âu-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilen╚Ťial, repugnant, repulsiv, (├«nv. ╚Öi pop.) sc├«rnav, (├«nv.) sc├«rbavnic, sc├«rbelnic. (O duhoare ~.) 9. adj. irespirabil, ├«n─âbu╚Öitor, ├«nc─ârcat, sufocant, viciat. (O atmosfer─â ~.) 10. adj. ad├«nc, profund. (Un somn ~.) 11. adj. anevoios, dificil, (pop.) ostenitor, (├«nv.) ostenicios. (O treab─â ~.) 12. s. dificultate, greutate. (A dus tot ~ ac╚Ťiunii.) 13. adj. anevoios, delicat, dificil, ginga╚Ö, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 14. s. greutate, impas, ├«ncercare, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~ul.) 15. adj. dificil, preten╚Ťios. (Un text ~.) 16. adv. anevoie, dificil. (~ de ├«n╚Ťeles.) 17. adj. anevoios, mizerabil, nec─âjit, prost, r─âu, (├«nv. ╚Öi pop.) nec─âjos. (A dus un trai ~.) 18. adj. ap─âs─âtor, chinuit, r─âu. (O via╚Ť─â ~.) 19. adj. ap─âs─âtor, cople╚Öitor, cov├«r╚Öitor, ├«mpov─âr─âtor, (livr.) oneros. (├Ändatoriri ~.) 20. adj. aspru, (fig.) c├«inesc, c├«inos. (O iarn─â, o vreme ~.) 21. adj. agitat, critic, fr─âm├«ntat, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 22. adj. grav, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) ur├«t. (O boal─â ~; o form─â ~ a bolii.) 23. adv. grav, r─âu, serios, tare. (E ~ bolnav.) 24. adj. critic, grav, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 25. adj. complicat, dificil. (O problem─â ~ la matematic─â.) 26. adj. anevoios, dificil, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoa╚Öterii.) 27. adv. abia, anevoie. (~ a sc─âpat cu fuga.) 28. adv. anevoie, (prin Transilv.) sichi╚Ö. (I-a restituit ~ ├«mprumutul.) 29. adj. aspru, brutal, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 30. adv. ├«ncet, lent. (Noaptea trecea ~.)
lichide grele, (engl.= heavy liquids), lichide cu G mare, utilizate la concentrarea prin flotare sau decantare a granulelor min. din nisipuri sau roci (├«n prealabil dezagregate). L.g. utilizate ├«n mod frecvent: bromoformul (G = 2,890), iodura de metilen (G = 3,325), lichidul Clerici (G = 4,067) trebuie s─â ├«ndeplineasc─â urm─âtoarele condi╚Ťii: s─â fie miscibile ├«n solven╚Ťi obi╚Önui╚Ťi, s─â fie transparente, s─â nu reac╚Ťioneze cu min., s─â fie stabile ╚Öi s─â nu prezinte toxicitate.
mineral greu, (engl. = heavy mineral) termen conven╚Ťional prin care se define╚Öte un min. cu G mai mare dec├ót a bromoformului (G = 2,9), reprezent├ónd cel mai comun lichid utilizat pentru separarea gravita╚Ťional─â a frac╚Ťiunii ÔÇ×u╚ÖoareÔÇŁ (G < 2,9) de frac╚Ťiunea grea. Ex.: aur, casiterit, ilmenit, zircon, turmalin─â, rutil, granat, sfen etc. M.g. formeaz─â asocia╚Ťii caracteristice ├«n aluviuni recente, nisipuri, gresii, care permit stabilirea unor arii surs─â sau care indic─â un anumit grad de maturitate al dep. respectiv. Concentra╚Ťiile de m.g. ÔÇô magnetit, ilmenit, monazit, zircon -, au valoare economic─â. ├Än cercet─ârile stratigrafice, m.g. pot fi utilizate drept criteriu litologic de corela╚Ťie a dep.
greu, grea, adj. ÔÇô ├Än expr. a fi grea = a fi ├«ns─ârcinat─â, gravid─â; groas─â: ÔÇ×C├ónd am fo cu tine gr├ę / Am trecut peste-o v├ólce, / ╚Üi-am sc─âpat norocu-n i├ęÔÇŁ (Calendar, 1980: 91). ÔÇô Lat. grevis (= gravis) ÔÇ×greu, ├«nc─ârcatÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Philippide, Pu╚Öcariu, CDDE, DA, Rosetti, cf. DER; DEX, MDA).
greu, grea, adj. ÔÇô ├Än expr. a fi grea = a fi ├«ns─ârcinat─â, gravid─â; groas─â: ÔÇ×C├ónd am fo cu tine gr├ę / Am trecut peste-o v├ólce, / ╚Üi-am sc─âpat norocu-n i├ęÔÇŁ (Calendar 1980: 91). ÔÇô Lat. gravis, grevis.
DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu s─â exprimi lucrurile comune ├«ntr-un stil personal ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 128.
MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecat─â cump─ânit─â ├«n clipe grele ÔÇô Adagiu de nuan╚Ť─â stoic─â, recomand├ónd st─âp├ónire de sine ├«n toate ├«mprejur─ârile. Exist─â ╚Öi la Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ode,ÔÇŁ II, 3, 1-2: ÔÇ×Aequam memento rebus in arduis servare mentemÔÇŁ (ÔÇ×╚Üine minte: p─âstreaz─â-╚Ťi spiritul calm ├«n vremurile greleÔÇŁ).
NON QUIA DIFFICILIA SUNT. NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindc─â (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindc─â nu avem curaj, ele sunt grele ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, 104, 26.
a c─âdea greu expr. a nu se l─âsa p─âc─âlit.
a da lupte grele expr. (glum.) a avea mai multe contacte sexuale consecutive.
a dormi buștean / dus / greu expr. a avea un somn profund.
a l─âsa grea expr. (d. b─ârba╚Ťi) a l─âsa (o femeie) gravid─â.
a se lăsa greu expr. (d. femei) a nu se lăsa sedusă ușor.
a trage din greu expr. a depune eforturi mari.
greu de cap expr. slab dotat intelectual; prost, nerod; care ├«n╚Ťelege greu un lucru.
greu de ├«nghi╚Ťit expr. care poate fi tolerat / suportat cu greu.
vorbe grele expr. 1. (intl.) dela╚Ťiune, tr─âdare. 2. (intl.) adev─âr (recunoscut ├«n instan╚Ť─â sau ├«n fa╚Ťa organelor de anchet─â). 3. (pop.) ├«njur─âtur─â, ocar─â; blestem. 4. repro╚Ö.

Grea dex online | sinonim

Grea definitie

Intrare: grea
grea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: greu (adj.)
greu 1 adj. adjectiv
Intrare: ap─â-grea
ap─â-grea substantiv feminin (numai) singular