Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru gramofon

GRAMOF├ôN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor ├«nregistrate pe o plac─â, prev─âzut cu o doz─â de redare cu ac ╚Öi cu o p├ólnie de rezonan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. gramophone, germ. Grammophon.
GRAMOF├ôN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor ├«nregistrate pe o plac─â, prev─âzut cu o doz─â2 de redare cu ac ╚Öi cu o p├ólnie de rezonan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. gramophone, germ. Grammophon.
GRAMOF├ôN, gramofoane, s. n. Aparat prev─âzut cu un pavilion pentru rezonan╚Ť─â, ├«n form─â de p├«lnie mare, care reproduce sunetele ├«nregistrate pe o plac─â. V. fonograf, patefon.
gramofón s. n., pl. gramofoáne
gramofón s. n., pl. gramofoáne
GRAMOFÓN s. v. patefon.
GRAMOF├ôN s.n. Fonograf care reproduce sunetele ├«nregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma ÔÇô scriere, phone ÔÇô sunet].
GRAMOFÓN s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac și o pâlnie acustică. (< fr. gramophone)
GRAMOF├ôN ~o├íne n. Aparat pentru reproducerea sunetelor ├«nregistrate pe discuri, av├ónd ╚Öi o p├ólnie de rezonan╚Ť─â pentru amplificare. /<fr. gramophone
gramofon n. soiu de fonograf ce reproduce sunetele prin mijlocul discurilor.
*gramof├│n n., pl. oane (d. vgr. gr├ímma, liter─â, ╚Öi phon├ę, voce). Fonograf cu discur─ş.
GRAMOFON s. patefon.
GRAMOF├ôN (< fr. {i}; {s} gr. gramma ÔÇ×scriereÔÇŁ + phone ÔÇ×sunetÔÇŁ) s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor de pe discuri; este prev─âzut cu o diafragm─â cu ac ╚Öi cu o p├ólnie acustic─â. A fost inventat (1887) de E. Berliner.

Gramofon dex online | sinonim

Gramofon definitie

Intrare: gramofon
gramofon substantiv neutru