gramofon definitie

13 definiții pentru gramofon

GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză2 de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon.
GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat prevăzut cu un pavilion pentru rezonanță, în formă de pîlnie mare, care reproduce sunetele înregistrate pe o placă. V. fonograf, patefon.
gramofón s. n., pl. gramofoáne
gramofón s. n., pl. gramofoáne
GRAMOFÓN s. v. patefon.
GRAMOFÓN s.n. Fonograf care reproduce sunetele înregistrate pe discuri. [< germ. Grammophon, fr. gramophone, cf. gr. gramma – scriere, phone – sunet].
GRAMOFÓN s. n. aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramă, un ac și o pâlnie acustică. (< fr. gramophone)
GRAMOFÓN ~oáne n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri, având și o pâlnie de rezonanță pentru amplificare. /<fr. gramophone
gramofon n. soiu de fonograf ce reproduce sunetele prin mijlocul discurilor.
*gramofón n., pl. oane (d. vgr. grámma, literă, și phoné, voce). Fonograf cu discurĭ.
GRAMOFON s. patefon.
GRAMOFÓN (< fr. {i}; {s} gr. gramma „scriere” + phone „sunet”) s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor de pe discuri; este prevăzut cu o diafragmă cu ac și cu o pâlnie acustică. A fost inventat (1887) de E. Berliner.

gramofon dex

Intrare: gramofon
gramofon substantiv neutru