grafometru definitie

11 definiții pentru grafometru

GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor de pe teren, folosit în ridicarea de planuri. – Din fr. graphomètre.
GRAFOMÉTRU, grafometre, s. n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicarea de planuri.
grafométru (-me-tru) s. n., art. grafométrul; pl. grafométre
grafométru s. n. (sil. -tru), art. grafométrul; pl. grafométre
GRAFOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor în ridicările topografice. [< fr. graphomètre].
GRAFOMÉTRU s. n. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor pe teren. (< fr. graphomètre)
GRAFOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea unghiurilor pe teren. /<fr. graphometre
grafometru n. instrument de măsurat unghiurile pe sol și de ridicat planuri.
*grafométru n., pl. e (d. vgr. grápho, scriŭ, și metru. Mat. Semicerc cu alidade întrebuințat la măsurat unghĭurile la rîdicarea planurilor.
GRAFO- „scriere, descriere, înscriere, înregistrare”. ◊ gr. graphe „înscriere, însemnare” > fr. grapho-, germ. id., engl. id., it. grafo- > rom. grafo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă grafofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a scrie; ~fon (v. -fon), s. n., fonograf la care sunetele sînt înregistrate pe un cilindru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în grafologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul caracteristicilor individuale ale scrierii, în scopul cunoașterii autenticității unor documente. 2. Studiul relațiilor care există între scrisul unui individ și caracterul său; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) stăpînită de grafomanie; ~manie (v. -manie), s. f., graforee*; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu comparativ al liniilor grafice ale unui text, în vederea identificării scrisului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea unghiurilor în ridicările topografice; ~ree (v. -ree), s. f., tulburare caracterizată printr-o tendință imperioasă de a scrie, oriunde, oricum și cu orice; sin. grafomanie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare metodică a caracterelor generale ale grafiei, cu scopul de a identifica scrisul; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a musculaturii antebrațului și a mîinii în timpul scrierii; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapeutică bazată pe exerciții scripturale; sin. terapie prin scris.

grafometru dex

Intrare: grafometru
grafometru substantiv neutru
  • silabisire: -me-tru