GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

GRĂSÚN, -Ă, grăsuni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Grăsuț. 2. S. m. Porc tânăr (până la un an). – Probabil lat. *grasso, -onis. Cf. gras.

GRĂSÚN¹, grăsuni, s. m. Purcel tînăr (pînă la un an). La nea Nicola veselie, la alții obide; unii abia așteaptă ignatul să-și taie grăsunul cît malul, alții abia au mălai de gură. DELAVRANCEA, S. 7. Pe lunci, un întreg neam de porcari, oameni care s-au trezit în pădure la turma de grăsuni, ai căror părinți, buni și străbuni, tot păstori au fost. SLAVICI, O. I 118.

GRĂSÚN², -Ă, grăsuni, -e, adj. (Rar) Grăsuț. Legănînd cumpăna vieții în mîinile sale albe și grăsune, socoti de cuviință să intervie. VORNIC, P. 222. Știi ce soi de zburătoare este grangurul?... Păsăruica astfel numită este chiar acel vrăbete grăsun care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32.

grăsún² s. m., pl. grăsúni

grăsún¹ adj. m., pl. grăsúni; f. grăsúnă, pl. grăsúne

grăsún s. m., pl. grăsúni

grăsún adj. m., pl. grăsúni; f. sg. grăsúnă, pl. grăsúne

GRĂSÚN ~i m. Porc tânăr de până la un an. /<lat. grosso, ~onis

grăsun a. grăsuliu. ║ m. purcel: grăsun de Ignat.

grăsún, -ă s. (d. gras orĭ lat. *grasso, -ónis). Sud. Purcel, purcică pînă la un an (godac).