GRĂSCEÁN,-Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuliu. Privesc amîndoi mica figură, rotundă și grăsceanâ a copilașului care doarme. VLAHUȚĂ, O. A. III 126. Noul venit în vagon era un bătrîn bine conservat, grăscean și rumen la obraz, căruia nu i-aș fi dat nici șasezeci de ani. GHICA, S. A. 46. – Pronunțat: -cean.

GRĂSCEÁN, -Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuț. – Din grăsuț + suf. -ean.

grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceán adj. m. (sil. -cean), pl. grăscéni; f. sg. grăsceánă, pl. grăscéne

grăsceán, -ă adj., pl. enĭ, ene. Vest. Fam. Grăsuț.