GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa¹ pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă¹.

GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți și a nivela cu grapa pămîntul arat; a boroni. Pămîntul măsurarăm... După ce-l ararăm, îl grăparăm. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ Absol. Haideți, fraților, la plug! Să arăm și să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ANT. LIT. POP. I 145.

GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Acțiunea de a grăpa.

grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri

grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză

grăpáre s. f., g.-d. art. grăpării; pl. grăpări

GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)

GRĂPÁRE s. v. grăpat.

A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă

grăpà v. a trage cu grapa.

grap v. tr. V. grăpez.

grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar.

GRĂPA vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)

GRĂPARE s. (AGRIC.) grăpat, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) tîrșit. (~ solului cu grapa.)

grăpá, grăpez, vb. tranz. – A mărunți pământul arat cu grapa. – Din grapă (DEX, MDA).

GRĂPÁRE (< grăpa) s. f. Lucrare a solului executată cu grapa la adâncime mică, pentru a-l afâna, mărunți, nivela.