grăpare definitie

2 intrări

20 definiții pentru grăpare

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.
GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți și a nivela cu grapa pămîntul arat; a boroni. Pămîntul măsurarăm... După ce-l ararăm, îl grăparăm. TEODORESCU, P. P. 139. ◊ Absol. Haideți, fraților, la plug! Să arăm și să grăpăm, Grîu curat să sămănăm. ANT. LIT. POP. I 145.
GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Acțiunea de a grăpa.
grăpá (a ~) vb., ind. prez. 3 grăpeáză
grăpáre s. f., g.-d. art. grăpắrii; pl. grăpắri
grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză
grăpáre s. f., g.-d. art. grăpării; pl. grăpări
GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
GRĂPÁRE s. v. grăpat.
A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă
grăpà v. a trage cu grapa.
grap v. tr. V. grăpez.
grăpéz v. tr. (d. grapă). Sfărîm pămîntu cu grapa. – Maĭ rar eŭ grap, tu grapĭ, el grapă. V. ar.
GRĂPA vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
GRĂPARE s. (AGRIC.) grăpat, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) tîrșit. (~ solului cu grapa.)
grăpá, grăpez, vb. tranz. – A mărunți pământul arat cu grapa. – Din grapă (DEX, MDA).
GRĂPÁRE (< grăpa) s. f. Lucrare a solului executată cu grapa la adâncime mică, pentru a-l afâna, mărunți, nivela.

grăpare dex

Intrare: grăpa
grăpa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: grăpare
grăpare substantiv feminin