GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna)

grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.

GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. ce apare în DLRM în etimologia verbului ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțená vb. I] – V. grăpțăna.