Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru gr─ânicer

GR─éNIC├ëR, gr─âniceri, s. m. Militar instruit pentru paz─â la grani╚Ťa unei ╚Ť─âri; cordona╚Ö. ÔÇô Grani╚Ť─â + suf. -ar.
GR─éNIC├ëR, gr─âniceri, s. m. Militar instruit pentru paz─â la grani╚Ťa unei ╚Ť─âri; cordona╚Ö. ÔÇô Grani╚Ť─â + suf. -ar.
GR─éNIC├ëR, gr─âniceri, s. m. Soldat care face de paz─â la grani╚Ť─â. Ascult─â un c├«ntec de dor care adie dinspre pichetul gr─ânicerilor. SADOVEANU, P. S. 174. La 1764 se ├«ntocmise, spre paza grani╚Ťelor despre imperiul turcesc, regimente de gr─âniceri. ODOBESCU, S. III 523. T├«n─ârul nostru-mp─ârat... Mare oaste-a r─âdicat: Dou─â sute gr─âniceri. TEODORESCU, P. P. 174.
gr─ânic├ęr s. m., pl. gr─ânic├ęri
gr─ânic├ęr s. m., pl. gr─ânic├ęri
GRĂNICÉR s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.
GR─éNIC├ëR ~i m. Militar care are misiunea de a p─âzi ╚Öi a ap─âra hotarele unui stat. /grani╚Ť─â + suf. ~ar
gr─ânicer m. soldat dela grani╚Ť─â.
gr─ânic├ęr m. (d. grani╚Ť─â; bg. s├«rb. grani─Źar, m─ârgina╚Ö, locuitor de la grani╚Ť─â. Cp. cu prepelicar). Soldat care p─âze╚Öte grani╚Ťa. ÔÇô Pin legea de la 1872, gr─âniceri─ş sÔÇÖa┼ş numit doroban╚Ť─ş, c─ârora poporu le-a zis mult timp ├«nc─â ÔÇ×gr─ânicer─şÔÇŁ. Ast─âz─ş e─ş formeaz─â un corp deosebit.
GRĂNICER s. 1. (MIL.) (înv.) cordonaș, strajă, (turcism înv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plăieș.
GR─éNIC├ëR (< grani╚Ť─â) s. m. Militar instruit ╚Öi specializat pentru paz─â la grani╚Ť─â. ÔŚŐ Trupe de gr─âniceri = trupe specializate ╚Öi organizate pentru asigurarea grani╚Ťelor terestre, fluviale ╚Öi maritime ale unei ╚Ť─âri.

Gr─ânicer dex online | sinonim

Gr─ânicer definitie

Intrare: gr─ânicer
gr─ânicer substantiv masculin admite vocativul