Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru grămăticie
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Învechit) Cancelarie. Arhon bane, treci în odaia grămăticiei, că am să-ți vorbesc. FILIMON, C. 60.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
grămăticíe s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GRĂMĂTICÍE s. v. cancelarie.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
grămăticie f. od. cabinetul secretarului domnesc: arhon Bane, treci în odaia grămăticiei FIL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
grămăticíe f. Funcțiunea de grămătic. Cabinetu luĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
grămăticie s. v. CANCELARIE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Grămăticie dex online | sinonim
Grămăticie definitie
Intrare: grămăticie
grămăticie substantiv feminin
