grămădire definitie

36 definiții pentru grămădire

GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.
ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.
ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.
GRĂMĂDÍ, grămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) îngrămădi. – Din grămadă.
GRĂMĂDÍRE, grămădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) grămădi și rezultatul ei; îngrămădire. – V. grămădi.
ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.
ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.
GRĂMĂDÍ vb. IV v. îngrămădi.
GRĂMĂDÍRE s. f. v. îngrămădire.
ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.
ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădíre (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.
grămădí (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 să grămădeáscă
grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri
îngrămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 să îngrămădeáscă
îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri
grămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădésc, imperf. 3 sg. grămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. grămădeáscă
grămădíre s. f., g.-d. art. grămădírii; pl. grămădíri
îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă
îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri
GRĂMĂDÍ vb. v. îmbulzi.
ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)
ÎNGRĂMĂDÍRE s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)
A (se) grămădi ≠ a (se) împrăștia
A grămădi ≠ a împrăștia, a irosi, a răsfira, a rezleți, a risipi
A se grămădi ≠ a se împrăștia, a se rășchira, a se răsfira, a se răzleți, a se risipi
A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi
A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă
A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă
grămădì v. a face grămadă, a strânge la un loc.
îngrămădì v. a se strânge grămadă.
grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.
îngrămădésc, V. grămădesc.
GRĂMĂDI vb. a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.)
ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)
ÎNGRĂMĂDIRE s. îndesare, înghesuire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.)

grămădire dex

Intrare: grămădi
grămădi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: îngrămădi
grămădi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
îngrămădi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: grămădire
grămădire substantiv feminin
Intrare: îngrămădire
îngrămădire substantiv feminin
grămădire substantiv feminin