gorun definitie

2 intrări

17 definiții pentru gorun

GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., sb. gorun.
GORÚN, goruni, s. m. Specie de stejar cu trunchiul drept, cu frunze ovale, lobate pe margine și cu fructul o ghindă (Quercus petraea). – Din bg., scr. gorun.
GORÚN, goruni, s. m. Varietate de stejar care poate ajunge pînă la 40 m înălțime (Quercus petraea). Gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. Vîrfurile aceste de munte au fost odată acoperite cu pădure de gorun. I. IONESCU, P. 353.
gorún s. m., pl. gorúni
gorún s. m., pl. gorúni
GORÚN s. (BOT.) 1. (Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. și Ban.) ceroi. 2. v. stejar.
GORÚN s. v. moșmon.
gorún (gorúni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculata). – Var. goron. Sl. (bg., sb.) gorun (Weigand, BA, III, 97; Conev 48; Skok 68); cf. gîrniță. Este mai puțin probabilă der. din sl. grumŭ „desiș, tufiș” (Cihac, II, 125). – Der. goroniș, s. n. (pădure de stejari); goruniște, s. f. (pădure de stejari).
GORÚN ~i m. Soi de stejar. /<bulg., sb. gorun
gorun m. varietate de stejar, formând împreună cu alte esențe păduri în regiunea șesurilor și a dealurilor (Quercus pedunculata). [Bulg. GORUN, soiu de fag].
gorún m. (bg. sîrb. gorun. V. gîrneață). Un fel de stejar numit și slădun și tufan (quercus sessiliflóra).
GORUN s. (BOT.; Quercus petraea) (pop.) slădun, tufan, (Olt. și Ban.) ceroi.
gorun s. v. MOȘMON.
GORÚN (< bg., scr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, înalt până la 40 m, cu frunze de obicei obovate, penat-lobate, pețiolate și fructul (ghindă) fără peduncul (Quercus petraea). Scoarța lui este bogată în tanin. Lemn valoros, folosit în construcții, industria mobilei, pentru parchete etc.
GORUN subst. I. 1. – (Gat); – Ioan, olt. (AO XXI 173); – de Dridif, nobil de Făgăraș (Paș); – b, (16 B II 138); – țig. (ib. 16); -a b. (16 A I 267); -ești s. (Dm). 2. Goron (Moț); -ul t. 3. Cu fonetism ucr. Horun act. II. Derivate ce se confundă cu tema adj. gorîn „ars, pălit de soare” cf. și subst. gărînă „curătură” (DLR) sinonim în fond cu termenii Arsa, Jariștea (care designă vechi despăduriri prin incendiu). 1. Gorîn fam., ard., 1680 (Paș); 2. -a, sat munt. pe Teleajen.
Quercus petraea Mattuschka Lieblein (syn. Q. sessilis Ehrh.; Q. sessiliflora Salisb.), « Gorun ». Specie cu fructe, cîte 1-5, sesile, cupă cu solzi mici, imbricați, alipiți. Frunze invers- ovate, cca 10 cm lungime, baza neauricu- lată, marcescente, de cele mai multe ori mai multe dispuse terminal pe lujeri, cu pețiol lung de 1-3 cm, fără stipele, glabre sau, pe partea inferioară, ușor pubescente, pînă la 9 perechi de lobi adînc-crestați, rotunjiți. Specie indigenă, pînă la 45 m înălțime, scoarță cenușie, ritidom puțin adînc. Coroană regulată, lujeri glabrii.
Quercus polycarpa Schur, « Gorun transilvănean ». Specie indigenă cu mai multe ghinde la un loc, ovate, sesile sau cu peduncul scurt, cupele cu solzii lați și peri în partea superioară. Frunze groase, coriacee, pubescente pe partea inferioară, lucioase și verzi-închis pe cea superioară, obovate, lobate. Plantă, cca 25 cm înălțime, coroană sferică.

gorun dex

Intrare: gorun
gorun substantiv masculin
Intrare: Gorun
Gorun