GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

GONFLÁRE, gonflări, s. f. Umflare. – V. gonfla.

GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavități anatomice) A-și mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.

GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla.

gonflá (a ~) vb., ind. prez. 3 gonfleáză

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflắrii; pl. gonflắri

gonflá vb., ind. prez. 1 sg. gonfléz, 3 sg. și pl. gonfleáză

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflării; pl. gonflări

GONFLÁ vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-și mări volumul prin îmbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci când se îmbibă cu apă. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].

GONFLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gonfla. [< gonfla].

GONFLÁ vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavități anatomice etc.) a-și mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid. (< fr. gonfler)

A GONFLÁ ~éz tranz. (un obiect) A mări volumul, umplând spațiul cu aer. /<fr. gonfler