GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

GOLĂNÍE, golănii, s. f. Faptă, vorbă, atitudine de golan. – Golan + suf. -ie.

GOLĂNÍE, golănii, s. f. 1. Faptă de golan; obrăznicie, impertinență. 2. Vagabondaj. Odată pe cînd umblam lumea... în golănie, într-o seară caii noștri și-au oprit trapul pe malul unei ape mari. CAMILAR, T. 78.

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile

golăníe s. f., art. golănía, g.-d. art. golăníei; pl. golăníi, art. golăníile

GOLĂNÍE s. (înv.) ștrengărie.

GOLĂNÍE ~i f. Faptă sau vorbă de golan. /golan + suf. ~ie

GOLĂNIE s. (înv.) ștrengărie.

golănie, golănii s. f. faptă / vorbă / atitudine de golan