GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios sau sumar. – Golan + suf. -eț.

GOLĂNÉȚ, -EÁȚĂ, golăneți, -e, s. m. și f. Persoană îmbrăcată prost, sărăcăcios. Tu ești sloi, golănețule. Alți băieți au șoșoni și bocanci. PAS, Z. I 66. Să ai locțiitor... un golăneț și un flămînd. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 145. – Variantă: golonéț, -eáță (ISPIRESCU, L. 289) s. m. și f.

GOLONÉȚ, -EÁȚĂ s. m. și f. v. golăneț.

golănéț (rar) s. m., pl. golănéți

golănéț s. m., pl. golănéți

golănéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. golan. Cp. cu întreguleț și nouț). Iron. Gol golăneț. Golan, lipit pămîntuluĭ.