gofră definitie

2 intrări

9 definiții pentru gofră

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (și ondulate) pe o țesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.
GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rînduri de cute ondulate paralele pe o suprafață de țesătură, tablă, carton etc. ♦ A aplica pe o țesătură un desen imprimat în relief.
gofrá (a ~) (go-fra) vb., ind. prez. 3 gofreáză
gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. și pl. gofreáză
GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulații paralele pe o țesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o țesătură). [< fr. gaufrer].
gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)
A GOFRÁ ~éz tranz. (stofe, țesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer
GÓFRĂ, gofre, s.f. Produs de patiserie de formă dreptunghiulară sau hexagonală, din aluat lichid (ca de clătite), presat și copt într-o formă specifică gofrată, servit ca o prăjitură, cu frișcă, miere, gem sau sirop; din fr. gaufre; sin. (înv.) vafelă, din germ. Waffel, engl. waffle.

gofră dex

Intrare: gofra
gofra conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: go-fra
Intrare: gofră
gofră