GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

GÓDINĂ, godine, s. f. Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

gódină (reg.) s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine

gódină s. f., g.-d. art. gódinei; pl. gódine

GÓDINĂ s. v. pătlăgea, vânătă.

godínă (godíne), s. f. – 1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă.

godină f. soiu de dovleac: miros de godină galbenă. [Origină necunoscută].

gódin m. (pmt. din care vine godinac). Est. Godac înțărcat, gîrmăț, purcel cam de un an („porc de 7-8 lunĭ” în Șez. 30, 292). – Și fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și ĭ. Un fel de pepene galben, poate cantalup.

godină s. v. PĂTLĂGEA. VÎNĂTĂ.

godínă, godine, s.f. – (reg.) 1. Purcea. 2. Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte”, godac (MDA).

godínă, -e, s.f. – Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte”.