Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru goblizan

coblizán sm [At: CREANGĂ, GL. / V: go~, copl~ / Pl: ~i / E: nct] (Mol; prt) 1 Măgădău. 2 Haidamac. 3 Prostălău. 4 Derbedeu.
COBLIZ├üN, coblizani, s. m. (Reg. ╚Öi peior.) B─âiat (sau om t├ón─âr) ├«nalt; solid; lungan, vl─âjgan, g─âligan. [Var.: gobliz├ín s. m.] ÔÇô Et. nec.
GOBLIZÁN s. m. v. coblizan.
COBLIZ├üN, coblizani, s. m. (Reg. ╚Öi peior.) B─âiat (sau om t├ón─âr) ├«nalt; solid; lungan, vl─âjgan, g─âligan. [Var.: gobliz├ín s. m.] ÔÇô Et. nec.
GOBLIZÁN s. m. V. coblizan.
COBLIZ├üN, cablizani, s. m. (Regional) B─âiat mare, ie╚Öit din r├«ndul copiilor; lungan, vl─âjgan, g─âligan; derbedeu. Dup─â ce am dat de gustul merelor p─âdure╚Ťe, am sl─âbit. A╚Öa va fi fiind ╚Öi cu coblizanul acela. SADOVEANU, N. F. 155. Bine-╚Ťi ╚Öede, co╚Öcogeme coblizan, s─â umbli lela pe drumuri. CREANG─é, A. 69.
coblizán (reg.) (co-bli-) s. m., pl. coblizáni
coblizán s. m. (sil. -bli-), pl. coblizáni
COBLIZÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
COBLIZÁN ~i m. pop. Tânăr înalt și voinic; vlăjgan. /Orig. nec.
coblizan m. Mold. m─âg─âd─âu: bine ├«╚Ťi ╚Öede co╚Öcogeme coblizan CR. [Origin─â necunoscut─â].
coblizán, V. goblizan.
goblez├ín ╚Öi gobliz├ín m. (d. gagleaz─â, de unde vine ╚Öi ung. goklesz, lungan). Est. Lungan, mag─âd─â┼ş. ÔÇô ├Än nord cobl-.
coblizan s. v. G─éLIGAN. LUNGAN. VL─éJGAN.

Goblizan dex online | sinonim

Goblizan definitie

Intrare: coblizan
coblizan substantiv masculin
  • silabisire: -bli-
goblizan