coblizán sm [At: CREANGĂ, GL. / V: go~, copl~ / Pl: ~i / E: nct] (Mol; prt) 1 Măgădău. 2 Haidamac. 3 Prostălău. 4 Derbedeu.

COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.

GOBLIZÁN s. m. v. coblizan.

COBLIZÁN, coblizani, s. m. (Reg. și peior.) Băiat (sau om tânăr) înalt; solid; lungan, vlăjgan, găligan. [Var.: goblizán s. m.] – Et. nec.

GOBLIZÁN s. m. V. coblizan.

COBLIZÁN, cablizani, s. m. (Regional) Băiat mare, ieșit din rîndul copiilor; lungan, vlăjgan, găligan; derbedeu. După ce am dat de gustul merelor pădurețe, am slăbit. Așa va fi fiind și cu coblizanul acela. SADOVEANU, N. F. 155. Bine-ți șede, coșcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri. CREANGĂ, A. 69.

coblizán (reg.) (co-bli-) s. m., pl. coblizáni

coblizán s. m. (sil. -bli-), pl. coblizáni

COBLIZÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

COBLIZÁN ~i m. pop. Tânăr înalt și voinic; vlăjgan. /Orig. nec.

coblizan m. Mold. măgădău: bine îți șede coșcogeme coblizan CR. [Origină necunoscută].

coblizán, V. goblizan.

goblezán și goblizán m. (d. gaglează, de unde vine și ung. goklesz, lungan). Est. Lungan, magădăŭ. – În nord cobl-.

coblizan s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.