GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; care aduce glorie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. glorieux, lat. gloriosus.

GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; care aduce glorie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. glorieux, lat. gloriosus.

GLORIÓS, -OÁSĂ, glorioși, -oase, adj. Plin de glorie; preamărit, slăvit. Oraș glorios. ▭ O, rîu de timpuri mîndre! Danubiu maiestuos! Tu ne rechemi cu fală trecutul glorios. BOLINTINEANU, O. 121. ◊ Fig. O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C. O. 32.

gloriós (-ri-os) adj. m., pl. glorióși; f. glorioásă, pl. glorioáse

gloriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. glorióși; f. sg. glorioásă, pl. glorioáse

GLORIÓS adj. 1. v. vitejesc. 2. mărit, (înv. și pop.) slăvit. (~ul domn al Moldovei.) 3. v. falnic.

GLORIÓS, -OÁSĂ adj. Încărcat de glorie; slăvit. [Pron. -ri-os. / cf. lat. gloriosus, fr. glorieux].

GLORIÓS, -OÁSĂ adj. încărcat de glorie; slăvit. (< fr. glorieux, lat. gloriosus)

GLORIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește glorie; cu glorie. Activitate ~oasă. [Sil. -ri-os] /<fr. glorieux, lat. gloriosus

glorios a. 1. care și-a câștigat multă glorie; 2. plin de vanitate: glorios de nașterea sa.

*gloriós, -oásă adj. (lat. gloriosus). Plin de glorie: general glorios. Care aduce glorie: victorie glorioasă. Vanitos, fălos, fudul: glorios de strămoșiĭ luĭ. Adv. Cu glorie: a muri glorios.

GLORIOS adj. 1. eroic, strălucit, vitejesc, (pop.) voinicesc. (O faptă ~ de arme.) 2. mărit, (înv. și pop.) slăvit. (~ domn al Moldovei.) 3. falnic, strălucit, (înv.) fălos. (Un viitor ~.)