gloriólă (livr.) (-ri-o-) s. f., g.-d. art. gloriólei; pl. glorióle

gloriólă s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. gloriólei; pl. glorióle

GLORIÓLĂ s.f. Glorie deșartă; vanitate. [Pron. -ri-o-. / < fr. gloriole].

GLORIÓLĂ s. f. glorie deșartă; vanitate. (< fr. gloriole)

gloriolă f. glorie deșartă.

*gloriólă f., pl. e (lat. gloriola, dim. d. gloria). Iron. Glorie slabă, vană, care are de obĭect lucrurĭ micĭ.