Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru glicogen

GLICOG├ëN, glicogeni, s. m. (Biol.) Polizaharid─â av├ónd o structur─â asem─ân─âtoare cu amidonul, care se g─âse╚Öte mai ales ├«n ficat ╚Öi ├«n mu╚Öchi. ÔÇô Din fr. glycog├Ęne.
GLICOG├ëN, glicogeni, s. m. (Biol.) Polizaharid─â av├ónd o structur─â asem─ân─âtoare cu amidonul, care se g─âse╚Öte mai ales ├«n ficat ╚Öi ├«n mu╚Öchi. ÔÇô Din fr. glycog├Ęne.
glicog├ęn s. m., pl. glicog├ęni
glicog├ęn s. m., pl. glicog├ęni
GLICOG├ëN s.n. Substan╚Ť─â organic─â av├ónd compozi╚Ťia amidonului, care se g─âse╚Öte ├«n ficat. [< fr. glycog├Ęne, cf. gr. glykys ÔÇô dulce, gennan ÔÇô a produce].
GLICOG├ëN s. m. substan╚Ť─â organic─â, polimer al glucozei, ├«n aproape toate ╚Ťesuturile animale ╚Öi mai ales ├«n ficat. (< fr. glycog├Ęne)
GLICOG├ëN ~e n. Substan╚Ť─â organic─â, av├ónd compozi╚Ťia asem─ân─âtoare cu a amidonului, prezent─â ├«n mu╚Öchi ╚Öi ├«n ficat. /<fr. glycogene
GLICO- ÔÇ×dulce, zah─âr, zaharos, glucoz─â, glicogenÔÇŁ. ÔŚŐ gr. glykys ÔÇ×dulceÔÇŁ > fr. glyco-, engl. id., germ. glyko-, it. glico- > rom. glico-. Ôľí ~col (v. -col3), s. m., aminoacid con╚Ťinut ├«n foarte multe proteine; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care prezint─â afinitate pentru solurile cu pu╚Ťine s─âruri minerale; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup ecologic de plante care nu pot tr─âi pe solurile s─âr─âturoase; ~gen (v. gen1), s. n., substan╚Ť─â organic─â, av├«nd compozi╚Ťia amidonului ╚Öi constituind forma de rezerv─â a glucozei din ficat ╚Öi mu╚Öchi; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces biochimic de transformare a glucozei ├«n glicogen; ~genie (v. -genie1), s. f., glicogenogenez─â*; ~genogenez─â (v. geno-1, v. -genez─â), s. f., producere a glucozei din proteine sau gr─âsimi; sin. glicogenic; ~genoliz─â (v. geno-, v. -liz─â), s. f., transformare a glicogenului ├«n glucoz─â prin procesul de hidroliz─â; ~genoneogenez─â (v. geno-1 v. neo-, v. -genez─â), s. f., formare a glicogenului ├«n corpul animal din combina╚Ťii neglucidice; ~genogenie (v. geno-1, v. -genie1), s. f., glicogenogenez─â*; ~genopexie (v. geno-1, v. -pexie), s. f., proces de fixare a glicogenului ├«n ficat; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., proces de descompunere a glucidelor din mu╚Öchi ╚Öi ficat; ~metru (v. -metru1), s. n., areometru utilizat la determinarea cantit─â╚Ťii de zah─âr dintr-un lichid; ~mielie (v. -mielie), s. f., prezen╚Ťa de zah─âr ├«n m─âduva osoas─â; ~neogenez─â (v. neo-, v. -genez─â), s. f., proces de formare a glucozei din proteine sau gr─âsimi; ~penie (v. -penie), s. f., diminuare a cantit─â╚Ťii de glucoz─â din s├«nge; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a zah─ârului ├«n ╚Ťesuturile organice; ~rahie (v. -rahie), s. f., valoare a concentra╚Ťiei glucozei ├«n lichidul cefalorahidian.

Glicogen dex online | sinonim

Glicogen definitie

Intrare: glicogen
glicogen substantiv masculin