*glaŭcómă f., pl. e (vgr. gláukoma, d. glaux, bufniță). Med. Turburarea saŭ întunecarea umoriĭ vitroase a ochĭuluĭ, ceĭa ce poate duce la orbire. Se simte durere la tîmplă și deasupra sprinceneĭ, vederea se painjinește și se văd colorile curcubeuluĭ cînd te uițĭ la lumina lămpiĭ, ĭar ochĭu se unflă ca la bufnițe. Se vindecă pin picăturĭ de pilocarpină orĭ pin operațiune. – Ob. glaucom, n. Cp. cu fibromă, diplomă.