gláje (-ắji), s. f. – 1. Sticlă, geam. – 2. Sticlă, recipient. Germ. Glas, săs. glôez (Borcea 190). Se folosește numai în Trans., și, cu sensul 2, în Arg. – Der. glăjer, s. m. (persoană care fabrică sau vinde geamuri); glăjerie, s. f. (sticlărie).