glăscior definitie

8 definiții pentru glăscior

GLĂSCIÓR, glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
GLĂSCIÓR, glăscioare, s. n. Diminutiv al lui glas (1); spec. glas (1) de copil; glăsuț. – Glas + suf. -cior.
GLĂSCIÓR s. n. Diminutiv al lui glas (1). Da! Da! Maria, zise ea cu glăscior argintos. EMINESCU, N. 82. ◊ (Ironic) Zmeii țipară ce țipară, dară o dată cu focul li se stinse și lor glăsciorul. ISPIRESCU, L. 294.
glăsciór (-cior) s. n., pl. glăscioáre
glăsciór s. n. (sil. -cior), pl. glăscioáre
GLĂSCIÓR s. glăsuț. (Un ~ de copil.)
GLĂSCIÓR ~oáre n. (diminutiv de la glas) Glas de copil. /glas + suf. ~cior
GLĂSCIOR s. glăsuț. (Un ~ de copil.)

glăscior dex

Intrare: glăscior
glăscior substantiv neutru
  • silabisire: glăs-cior