glădiță definitie

9 definiții pentru glădiță

GLĂDÍȚĂ, glădițe, s. f. Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui și fructe păstăi, cultivat pentru perdelele de protecție, în parcuri etc.; plătică2 (Gleditschia triacanthos). – Cf. lat. Gleditschia, denumirea științifică a plantei.
GLĂDÍȚĂ, glădițe, s. f. Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui și fructe păstăi, cultivat pentru perdelele de protecție, în parcuri etc.; plătică2 (Gleditschia triacanthos). – Et. nec. Cf. Gleditschia (numele științific al plantei).
glădíță s. f., g.-d. art. glădíței; pl. glădíțe
glădíță s. f., g.-d. art. glădíței; pl. glădíțe
GLĂDÍȚĂ s. (BOT.; Gleditschia triacanthos) plătică, (reg.) roșcovar, salcâm, roșcov-sălbatic.
GLĂDÍȚĂ ~e f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui și cu fructul în formă de păstaie mare turtită, de culoare brună-roșcată, originar din America; plătică. /Orig. nec.
GLĂDIȚĂ s. (BOT.; Gleditschia triacanthos) plătică, (reg.) roșcovar, salcîm, roșcov-sălbatic.
GLĂDÍȚĂ s. f. Arbore din familia leguminoaselor, înalt până la 30 m, având ramuri cu spini mari, trifurcați cu frunze simplu și dublu penat-compuse, cu flori mici, verzui, în panicule și cu fructul o păstaie mare, turtită, brun-roșcată (Gleditschia triacanthos). Lemnul este rezistent, cu multe utilizări în tâmplărie. Cultivat în plantații forestiere, garduri vii și parcuri. Originar din America de Nord. Sin. plătică2; (pop.) salcâm boieresc.
GLEDITSCHIA L., GLĂDIȚĂ, PLĂTICĂ, ROȘCOV SĂLBATIC, fam. Leguminosae. Gen originar din Africa, America, Asia, Europa, America de S, cca 11 specii, arbori cu spini lungi, ramificați. Frunze simplu și dublu-penate cu foliole mai mici. Flori verzi, poligame, în raceme sau panicule, cu 6-10 stamine libere. Fructul, o păstaie turtită.

glădiță dex

Intrare: glădiță
glădiță substantiv feminin